Despre mine

Ghillis Alexandru

In cautare de cat mai multi cititori.

Blogs Home » Mass Media » Jurnalism » Jurnalism independent. Total independent

Jurnalism independent. Total independent

Ai talent jurnalistic? Vrei sa scrii?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste absolut gratuit pe www.jurnalism-independent.blogspot.ro (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Articole Blog

01. - Oct 16, 2019 8:01:00 AM

* Isterie cu efect spectacular: “dezvăluirile” 
Rise Project *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Isterie cu efect spectacular: “dezvăluirile” Rise Project  Ciprian Mihali

Efectul „dezvăluirilor” Rise Project este unul pur spectacular: el reușește să creeze o isterie în plus al cărei rezultat, oricare ar fi el, nu va aduce absolut nimic bun în sensul îmbunătățirii a ceva în societatea românească. Oricare ar fi deci deznodământul acestor „dezvăluiri”, nici măcar un singur cetățean român nu o va duce mai bine de mâine încolo în țară.În schimb, dacă jurnaliștii de la Rise Project sau de la orice altă publicație ar fi lansat o investigație despre eșecul catastrofal al absorbirii fondurilor europene în România și despre absurda mașinărie birocratică prin care este sufocată orice inițiativă de îmbunătățire a vieții persoanelor vulnerabile sau a tinerilor nepregătiți, a comunităților locale, a mediului etc., atunci poate că aceste investigații ar fi permis unei puteri viitoare, oricare ar fi ea, să intervină în punctele nevralgice ale unui sistem falimentar pentru a-l repara.Desigur, ni se va spune, rostul jurnalismului liber este să dezvăluie matrapazlâcurile, nedreptățile, abuzurile făcute de oameni importanți etc. Cu siguranță că este și acesta, și este vital să o poată face liber și atunci când vor ei. Dar dacă măcar unii dintre jurnaliști ar avea răbdarea să cerceteze de ce ghidurile de finanțare sunt o oroare, de ce o mare parte din finanțări se pierd inevitabil pe traseul de la Bruxelles și București fix înainte să ajungă la destinatari, de ce sistemul achizițiilor publice din România este conceput pentru infractori și nu pentru oameni cinstiți, de ce trebuie să completezi tabele peste tabele și să obții cel puțin șapte semnături pentru fiecare ordin de plată sau ordin de deplasare, de ce plata facturilor se face în 60 de zile – de ce toată această mașinărie infernală ucide orice speranță de mai bine și transformă viața fiecărui funcționar român într-un coșmar și pe el într-un monstru pentru ceilalți – ei bine, o asemenea investigație ar stârni infinit mai puțină isterie în spațiul public, dar ar forța administrațiile și decidenții să schimbe ceva.Iar această schimbare ar fi înspre binele tuturor și, mai ales, înspre binele celor mai săraci, mai nevoiași, mai defavorizați dintre noi. De decenii în șir se pompează milioane de euro în populațiile vulnerabile, care sunt azi și mai vulnerabile decât erau înainte de a fi binecuvântate cu fonduri europene. Fonduri care probabil că au rotunjit veniturile unora, dar care cu siguranță că au consolidat una dintre cele mai ineficiente birocrații europene, în care, așa cum spuneam, ca infractor potențial trebuie să îți dovedești mereu nevinovăția prin mii de adeverințe, ștampile și semnături.Dar această schimbare nu pare să fie interesantă. Deocamdată, dacă tot e campanie electorală, haideți să personificăm această isterie până la următoarea isterie colectivă care va viza un alt personaj, isterie care ne va despărți după noi și noi criterii de ostilitate, fără ca asta să schimbe ceva structural în viețile noastre de zi cu zi.
[Preluare de pe Facebook]

02. - Oct 15, 2019 8:23:00 PM

* Două vorbe în fapt de seară, după o zi cu multe evenimente *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Două vorbe în fapt de seară, după o zi cu multe evenimente
Ciprian Mihali
Nu cred că suntem capabili încă să înțelegem, ca societate civilă, adică neangajată politic decât la nivel de pasiuni, în ce fel toată sfera publică este traversată de relații de putere. Unele vizibile, dar cele mai multe invizibile. Unele aparente, adică înșelătoare pentru mintea neavizată, altele complet inaccesibile marii majorități dintre noi.Astfel, în orice societate, adevărul se produce, adevărul se comunică și capacitatea de a produce într-un anume fel adevărul și de a-l comunica într-un anume fel determină relațiile de putere. Căci a fi puternic nu înseamnă doar a avea bani sau a te afla la guvernare. Ci și a avea capacitatea discreționară de a decide peste toți și peste toate ce anume trebuie spus, despre cine trebuie spus și când trebuie spus. Înseamnă a avea mijloacele de alege cine și în ce ordine trebuie să ocupe scena publică, ce anume trebuie să spună acești actori și ce anume trebuie să se spună despre ei, în ce moment și în ce modalități.A avea putere nu înseamnă doar a deține adevărul și a avea dreptate, ci și a nu putea fi contestat în acest adevăr. Puterea se construiește în jurul informației care devine adevăr: stăpânul informației poate obține în schimbul ei bani, acces la resurse, vizibilitate sau, dimpotrivă, invizibilitate.Fără a vorbi de complot sau conspirație, dar văzând în ce fel se transformă pseudo-dezbaterea publică, am convingerea profundă că un complex foarte bine organizat de oameni din politică, din finanțe, din intelligence și din media ține în mâinile sale scriptul după care personaje și actori intră sau ies de pe scena publică, spre deliciul naivilor sau, dimpotrivă, al complicilor.Nu există hazard sau coincidențe când e vorba de jocurile de putere: ele sunt reglate de proceduri stricte, din care foarte puține sunt vizibile și accesibile profanilor. Iar dacă nouă ni se oferă zi de zi o supraexpunere a puterii în dimensiunea ei politică (și care este poate cea mai puțin importantă dintre toate dimensiunile puterii) este tocmai pentru a păstra subexpuse celelalte dimensiuni ale ei.Niciodată puterea nu este doar politică. Niciodată ea nu este nici măcar majoritar politică. Politica este doar veșmântul cotidian și cel mai ieftin al puterii.De aceea, ca un al doilea gând aș mai spune doar atât: oamenii politici care se îmbracă în hainele ieftine ale puterii fie sunt asemeni lor, de la bun început, fie devin ieftini sub presiunea prețului care trebuie plătit de dragul notorietății.Iar dacă vrem să aflăm cât de mult contează azi politica în jocul puterii din România, e suficient să ne uităm la calitatea mediocră a oamenilor politici și la pasiunile exagerate pe care le stârnesc ei în rândul unui public avid de proiectare și recunoaștere în figuri tutelare, călăuzitoare. Dar și la disperarea cu care acești oameni politici sunt menținuți în posturi cheie pentru a garanta astfel că nimic radical nu se va schimba chiar dacă totul pare să se schimbe.
[Preluare de pe Facebook]

03. - Oct 14, 2019 5:40:00 AM

* Manipularea ignoranței *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Manipularea ignoranței
Ciprian Mihali
Am un gând anume în legătură cu farsa grotescă a diplomei ucrainene a lui Cumpănașu. Omul a simțit că este vulnerabil pe partea de educație și și-a dat seama că până și publicul lui needucat l-ar vrea educat. Iar la acest nivel de înțelegere și manipulare, educația funcționează pe bază de patalama. Fenomenul titlurilor pompoase nu e deloc specific românesc, dar într-o țară în care totul se fură și se falsifică, titlurile academice nu aveau cum să scape impostorilor.Ceea ce vreau să accentuez însă este altceva: noi între noi, în cercurile noastre, știm foarte bine cum stau lucrurile cu o asemenea diplomă. Dar nu bula noastră îl votează pe Cumpănașu, ci acei oameni pentru care valoarea de adevăr sau de falsitate a diplomei nu contează. Au fost zeci sau sute cei care au comentat pe pagina lui atragând atenția asupra falsului, dar, evident, adevărul nu poate îndupleca niște certitudini aflate dincolo de realitate, dincolo de bine și de rău, dincolo de autentic și plastografiat.Prin urmare, în timp ce noi râdem, pe bună dreptate, de această gogomănie, el marchează un punct pe lista succesului obținut prin victimizare, pentru că unui asemenea public naiv, captiv și definitiv etanș față de orice verificare a veridicității, îi poți servi, chiar trebuie să-i servești farse, scenarii, comploturi.Problema cea gravă pe care, prin ricoșeu, o aduce Cumpănașu (nu e nici primul și nici ultimul care o face, dar acum e rolul lui) este cea legată de felul în care vom putea vreodată, sau nu, să extragem oamenii din subjugarea și dependența față de irealitatea paralelă cu realitatea. Cum să lucrezi cu oameni, altfel decât manipulându-i, cărora le lipsește orice îndoială, orice capacitate de interogație și de critică? Oamenii pur și simplu nici NU POT și nici NU VOR să știe nimic. Iar ceea ce știu, adică nimic, le este suficient. De la acest nimic în sus e totul de reconstruit.
[Preluare de pe Facebook]

04. - Oct 12, 2019 9:40:00 AM

* SFARSIT DE SEZON *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Sfarsit de sezon
Nicolae Spataru 
Acum cateva zile, m-am alaturat prietenilor mei pentru a-l conduce la aeroport pe un bun amic de al nostru stabilit in Barcelona, casatorit cu o catalana, familist cu doi copii. Revenind in Romania, ne-a insotit toata vara la partidele de pescuit, amintiri, distractie etc. Ajunsi la aeroport, lume multa in asteptarea decolarii spre destinatia stabilita. Oamenii vorbesc cu faaa, fir-ai a dracului, dar si cu sarut mana, multumesc frumos...  Amicii mei se implica in rezolvarea formalitatilor, iar eu raman la bagaje.
Intru in vorba cu o femeie – tiganca - cu doi copii, suparata ca Ryanair a anuntat ca zborul de Roma nu mai exista. A primit jumatate din bani si nu stie ce sa faca.
- De 18 ani sunt plecata din tara, nu mai am nimic aici, familie, nimic n-am, sunt romanca. Pana azi. M-am dus la politist. L-am rugat sa faca ceva, si stiti ce-o zis politistul ? O zis ase: „Eu sunt responsabil cu ordinea publica si cu protectia aeroportului, nu sa va dau bilete. Ma doare in cur de problema voastra”. Asa o zis, ca pe vremea lui Hitler asta al nostru, ca pe vremea lui Ceausescu. Politistul o zis ca il doare in cur. Si atunci am zis ca de azi nu mai vreau sa fiu romanca. Sunt italianca, pentru ca in Italia chiar daca sunt probleme, cu banii, cu salariu, cu politicienii, oamenii se ajuta intre ei . Oamenii sunt oameni, nu mancati de rautatea asta de la noi . Imi mai spune ca a venit sa-si ingroape mama si nu intelege de ce s-a scumit coparseul, dar si pretul lemnelor de foc. De ce ?
O lamuresc despre neamtul ala care ne taie padurile, poate din cauza asta. Nu prea intelege cum sta treaba . Ma mai intreaba:
- D-voastra sunteti de aici ?
- Da. Inca.
- Ciudat, pareti intact.
- Nu sunt. Pe dinauntru sunt spart, si nu e nici un lipici sa ma puna la loc.
Ea stie doar de neamtul Iohannis. Zice:
- I-am spus acum cativa ani lu’ varu’ meu de la Sibiu: V-am luat prinmarul. Sti ce o zis? Las’ ca vedeti voi!
Grupul nostru se reface, le povestesc patania femeii. Toti suntem de acord sa-i dam un mic ajutor de bani. Imi revine mie sarcina de a-i inmana. Femeia ramane uimita, cheama copiii, le spune sa ne pupe mana la toti. Refuzam categoric. Apoi, cu coltul basmalei isi sterge lacrimile izvorate din ochii negri ca taciunele.
Ne luam ramas bun. Privesc in urma. Zaresc semnele facute de catre cei doi copii, mama lor si prietenul nostru langa ei. In masina, spre Bucuresti, dupa un timp de tacere apasatoare, le spun prietenilor mei ca ar trebui sa mergem pe la biserica, sa aprindem lumanari pentru orbi si pentru surzi . Mortii nu au nevoie de lumina.
[Preluare de pe Facebook]

05. - Oct 10, 2019 1:37:00 PM

* A căzut guvernul *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



A căzut guvernul

Tudor Chirilă
Multă lume exultă și așteaptă vremea reformei. Eu aș fi mai rezervat. De acum înainte PSD va plasa în cârca noului guvern rezultatele celei mai incompetente guvernări de după revoluție și va capitaliza electoral. Asta pentru că electoratul român este în marea lui majoritate needucat și uită repede. Uită, de exemplu, că nu cu foarte mult timp în urmă Victor Ponta se afișa cu Liviu Dragnea ca un cuplu care construiește România. Pro România nu este altceva decât o altă aripă a mafiei PSD una care de ceva timp găzduiește cu larghețe "dizidenții" epocii Dragnea.
Același electorat cu memoria scurtă uită că PNL este partidul care acum câțiva ani făcea parte din mizerabila coaliție USL. Acum PNL vrea să credem că este pe deplin reformat și are capacitatea de a readuce România către decență. Dacă electoratul ar ține minte oameni și nu ar fi sedus de nume noi de partide sau de "dizidențe" de ocazie, nici PNL, nici Pro România nu ar fi atât de sus în scorurile electorale, iar PSD ar fi fost demult istorie. Dar nu suntem la acea maturitate. De aceea sunt sceptic.
Sigur că este o veste bună căderea unui guvern incompetent, dar nu aș deschide șampania. Nu atâta vreme cât partidele care se pretind alternativă nu sunt altceva decât un paravan pentru oameni cu aceleași interese - nimic pentru România, totul pentru buzunar.
Singurul fel în care PSD și ALDE ar putea plăti prețul cât mai corect ar fi alegerile anticipate. Altminteri, vor transforma o guvernare odioasă într-un avantaj electoral. Pentru că începând de azi, ei nu mai decontează propria corupție și incompetență.
[Preluare de pe Facebook]
06. - Oct 10, 2019 6:37:00 AM

* MOTIUNEA! *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Moţiunea!

Traian Băsescu
Moţiunea de cenzură de joi va fi momentul de început a unei perioade de instabilitate politică.
Alături de PNL şi PMP, USR, dar şi partidele conduse de Ponta, Tăriceanu şi Kelemen Hunor împreună cu ciracii lor mari amatori de plocoane guvernamentale vor vota, cu morga impostorului pe umerii căruia apasă responsabilitatea pentru ţară, moţiunea de cenzură insistent cerută de Preşedintele Iohannis.
Ce va fi joi la votul pentru moţiune? Previzibilă este o cădere a guvernului. Va fi ziua lui Şică Mandolină şi a lui Iohannis. Se vor felicita reciproc, crezând că sunt câştigătorii meciului politic.
În realitate, marele câştigător va fi Ponta care nu a avut ca obiectiv instalarea unui guvern liberal ci doar dărâmarea guvernului Dăncilă pentru a deschide larg porţile nogocierii pentru punerea sub control a PSD – ului.
Preşedintele Iohannis va chema la consultări partidele, dar obligaţia lui este ca la ora aceasta să ştie numele viitorului premier. Iar dacă cineva crede că Preşedintele Iohanis îl are în minte pe Ludovic Orban, se înşală. Orban trebuie să stea la rind pentru că înaintea lui ar fi Predoiu…
Cu ocazia consultărilor va trebui să-i găsească premierului desemnat şi o majoritate parlamentară, ceea ce pare dificil.
Ponta îşi va face jocul cu PSD -ul urmând să încerce coagularea unei majorităţi bazată pe PSD, PRO-RO, ALDE şi căreia se va alătura contracost şi UDMR.
Scenarii sunt multe. De aceea, mă voi limita la a spune doar concluzia :
- Guvernul cade ;
- Ponta iese întărit din această moţiune şi cu aliura de lider al stângii ;
- Ludovic Orban nu va fi desemnat premier ;
- Primul guvern nu trece de votul Parlamentului ;
- Al doilea guvern nu va fi niciodata supus votului pentru că Parlamentul nu-l va programa ;
- Nu se vor îndeplini condiţiile Constituţionale pentru declanşarea alegerilor anticipate ;
- Doamna Dăncilă rămâne premier interimar până după alegerile prezidenţiale.
Iar dacă PNL vrea să se decredibilizeze acum, va face o alianţă de guvernare cu Ponta, Tăriceanu şi Hunor.
Cine pierde şi cine câştigă politic din acest exerciţiu democratic ?

[Preluare de pe Facebook]
07. - Oct 7, 2019 6:20:00 PM

* Dragostea pierde mintile cateodata *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Dragostea pierde mintile cateodata

Ciprian Apetrei
Am citit astazi o minciuna colosala spusa de fiul d-lui Sora, Tom, in apararea tatalui sau: "comuniştii din Rezistenţa Francezä – sau în orice caz un număr mare dintre ei – nu pot fi comparaţi cu teroriştii dogmatici educaţi la Moscova şi trimişi după război ca agenţi stalinişti în ţările Europei de Est, pentru a instaura acolo dictatura comunistä. Foarte mulţi comunişti din Rezistenţa Franceză erau deci pur şi simplu mânaţi de idealul libertăţii."Partidul comunist francez a fost cel mai stalinist din lumea libera. Si au sprijinit agentii Moscovei si inainte de razboi. Comunismul, sa nu uitam, a aparut binisor inaintea national-socialismului.In aceeasta calitate de "luptatori pentru libertate", liderii comunisti francezi au sprijint, de exemplu, din toate puterile incercarea URSS de a desprinde Basarabia de Romania. Se intampla asta in 1924. Cu mult inainte de Hitler. Detalii in comentarii.Prezentarea comunistilor francezi ca niste fete mari, care doar se luptau cu nemtii este o magarie istorica. In plus, dl Sora a ramas in acest infam partid trei ani dupa terminarea razboiului, cand nu mai era cazul de lupta antifascista.Ceea ce face dl Sora de cativa ani este admirabil. Dar sa ii rescrii biografia nu este in regula. Actuala sotie a scris in aceste zile ca el "nu a fost niciodata marxist", de exemplu. Nu este in regula nici sa fie comparat cu Brucan, pentru ca nu a fost tortionar, nici lider al PCR. Nici nu poate fi comparat cu Doina Cornea sau Paul Goma. Pana la acest clip publicitar nu l-am auzit pretinzand ca ar fi fost dizident, de altfel.Unii admiratori l-au comparat cu Panait istrati sau cu Sfantul Pavel. Dragostea pierde mintile, cateodata.Nu mai bine il lasati in pace si nu il vindeti ca mascota publicitara? Nici nu il folositi ca imagine neoficiala al unui partid din care nu face parte? Apropos, ati observat ca din toate dezbaterile lipseste chiar dl Sora?Mai este aici, in activitatea franceza, un semn mare de intrebare. Lupta domniei sale în Rezistenta nu este nicăieri documentata. Ar trebuie sa fie un erou în Franța, aproape ca nu mai sunt foști luptători. Ar avea Legiunea de onoare și ar fi invitat de onoare la Ziua națională. Ar fi apărut în ziare. Ar fi scris despre el în memorialistica vremii. Ar fi făcut parte din asociațiile de veterani ai rezistentei. Pana acum, nimeni nu a reusit sa spună în ce a constat "lupta": a tras cu pușca în nemți, a făcut sabotaje, a trecut persoane ilegal peste granita etc Unde și când. Am întrebat-o despre asta pe actuala soție, m-a făcut albie de porci dar nu a putut răspunde.
[Preluare de pe Facebook]
08. - Oct 7, 2019 6:12:00 PM

* ATENTIE! *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



ATENTIE! Tom ȘoraTatäl meu, Mihai ȘORA, a fost si este supus unor atacuri infame, cu scopul de a-l discredita.     1)     I se imputä faptul cä pinä in 1948 a fost membru al Partidului Comunist Francez.      2)    Se afirmä cä ar fi colaborat intre 1948-51 cu Ana Pauker.Punctul 1) este fals in sensul interpretärii tendentioase a unor facte reale. Punctul 2) este de-a dreptul o minciunä. Am sä explic:1) Apartenenta lui Sora la PCF pinä la 1948 se explicä prin faptul cä pinä in 1945 a luptat in Rezistenta Francezä contra ocupatiei Hitleriste a Frantei. Este stiut, cä un segment important din structura rezistentei era compusä din comunisti, care erau bine organizati. Dar comunistii din Rezistenta Francezä - sau in orice caz un numär mare dintre ei - nu pot fi comparati cu teroristii dogmatici educati la Moscova si trimisi dupä räzboi ca agenti stalinisti in tärile Europei de est, pentru a instaura acolo dictatura comunistä. Foarte multi comunisti din Rezistenta Francezä erau deci pur si simplu minati de idealul libertätii. Asa si tatäl meu.2) In 1948 tatäl meu a fäcut o cälätorie in Romänia, cu scopul de a-si vizita pärintii, pe care nu-i väzuse de 10 ani. Vizita trebuia sä dureze 3 säptämini. Ajuns in Romänia a fost de la inceput urmärit permanent de Securitate. La data intoarcerii sale in Franta, agenti ai securitätii l-au debarcat la granita cu Ungaria cu forta din tren si l-au readus sub escortä la Bucuresti. Aici i s-a pus in vedere sä lucreze in cadrul Ministerului de Externe, condus de Ana Pauker. Asta era un ordin. Cu aceastä ocazie a fost informat, cä nu mai are voie sä päräseascä Romänia.Am spus cä trebuia sä lucreze „in cadrul“ ministerului si nicidecum „in cabinetul Anei Pauker“ - o micä diferentä ! Actuala acuzatie, cä ar fi colaborat si lucrat „in cabinetul Anei Pauker“ e pur si simplu falsä. Tatäl meu nu a primit nici o functie de decizie - asa cum sugereazä detractorii lui - deci nu a lucrat „in cabinet“, ci a fost obligat sä lucreze. Functia era legatä de competenta sa in cea ce priveste limba francezä si situatia politico-culturalä din Franta. Munca sa consta din traduceri de acte sau alte texte din francezä in romänä si invers. In plus trebuia sä redacteze zilnic pentru uzul sefilor un rezumat din toatä presa francezä in limba romänä. Atit!Dupä episodul de la Ministerul de Externe, a locuit un timp sub regimul de domiciliu fortat, intr-ün subsol de pe Bulevardul Dacia din Bucuresti. Apoi, in timpul copiläriei mele, pinä in 1963 familia noasträ de 5 membri a locuit intr-un apartament impärtit artificial pentru 3 familii. Baia si Bucätäria, erau folosite in comun. Trebuie oare subliniat, cä nu asa locuiau cei ce sustineau regimul comunist?Mihai Sora nu a comis niciodatä vreo actiune politicä reprobabilä. Acest lucru este valabil mai ales pentru cea mai cumplitä perioadä a comunismului. Faptul cä nu a fäcut inchisoare sub comunisti, nu inseamnä deloc cä ar fi fost un profitor al regimului. Asta pot s-o afirm eu, care il cunosc totusi destul de bine...[Preluare de pe Facebook]

09. - Oct 4, 2019 10:37:00 AM

* Romanticul Lucian Boia le mai nimerește
din când in când *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Romanticul Lucian Boia le mai nimereștedin când in când

Gabriel Finias Bonta

E o carte scrisă de Lucian Boia, nu e istoricul meu favorit, dar romanticul Boia le mai nimerește din când în când: de data asta, în cartea "De ce este România altfel", descrie puțin premisele care îl vor duce pe Theodor Paleologu la Cotroceni.Românul, în general, nu e prost. E abil. Curvă adesea. Una te înțelegi cu el, cu totul alta face. Azi în față îți spune una, mâine îți spune alta.
Poate chiar aici stă cheia supraviețuirii acestui neam, cum bine punctează Boia în cartea pe care v-o recomand s-o citiți.
Cine a citit-o intră din prima pe aceeași frecvență cu mine.Românul e altfel decât majoritatea vecinilor săi, e balcanic, dar totodată latin, deci îi fierbe repede sângele în vene. E înțelept românul?Eu zic că da!
E cerebral românul?
Eu zic că da!
E fudul românul?
Eu zic că da!
E prost (în slavă) românul?
Eu zic că nu!Românului nu-i place să fie dus cu zăhărelul, se prinde repede când i se vând gogoși, chiar dacă românului îi plac gogoșile, cel puțin ălea umplute cu varză sau cu brânză, dar cele cu rahat nu-i plac.
Ei bine, oameni buni, oamenii de omenie din PNL, din USR și din alte partide s-au prins că Iohannis și Barna le-au vândut gogoși, primul goale pe dinăuntru, al doilea le vinde azi pe tarabă gogoși pline de rahat.Primii, cei din PNL, sau mă rog, cei plini de cicatrici din defunctul PDL, nu pot uita că Iohannis a fost propunerea lui Dragnea, Ponta și Voiculescu van Dan la Palatul Victoria. Nici nu pot uita că ei au dus lupte grele împotriva ticăloșilor din USL, majoritatea celor din liberalii de atunci le bagă bețe-n roate și pedeliștilor de acum obligați la conviețuire cu niște oameni cu care s-au bătut până la sânge în 2012, vezi Cluj, Satu Mare, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Arad, Timișoara, București, Vrancea etc.Cei din PDL știu calitatea umană și politică a lui Theodor, nu pot fi duși cu zăhărelul de omul lui Voiculescu, adică de Iohannis, nici nu le plac gogoșile lipsite de conținut. Ei sunt antreprenori, nu sforari și lingători de cururi, cum se obișnuia la liberali înainte de a fuziona în 2014.Deci bag mana în foc că 60% din democrații din vechiul PDL vor vota, cel puțin în primul tur cu Paleologu. Dar cu Theodor vor vota și monarhiștii, creștinii practicanți, familiștii, oamenii cu principii solide și care nu fac compromis. Cu Theodor vor vota, evident, băsiștii, dar și intelectualii, oamenii de litere, profesorii, medicii, cei cu o carieră profesională și academică solide. Vor vota și oamenii de bună credință din PSD, doar nu poți pune egal între Dăncilă a PSD-ului și diplomatul, elegantul și deșteptul Paleologu.Și să mai știți o treabă, vor vota și ungurii, da, da, pentru că spre deosebire de sasul Iohannis, ungurii se simt ofensați de aroganța și infatuarea lui, Paleologu tratează cu tandrețe sensibilitățile etnice, lingvistice și culturale la care atât de mult țin dragii noștri unguri. Paleologu cunoaște îndeaproape ce înseamnă să fii un om cult în adevăratul sens al cuvântului și să iubești oamenii, să fii un umanist. Doar nu degeaba ne-a reprezentat cu cinste ca ambasador al României (atât el, cât și tatăl său) și ca Ministru al Culturii.Despre efervescenții din USR voi scrie în episodul următor. Dacă admir ceva la USR și PLUS e calitatea umană a oamenilor care și-au dat întâlnire acolo. Sunt cei mai pregătiți și mai desăvârșiți profesioniști, doar că impostorii și parveniții (#oameniinoi) au ajuns să fie mai zgomotoși și mai guralivi decât cei deștepți care preferă, unul câte unul să se retragă și să-și vadă de propria lor liniște.Iată de ce, așa pe scurt, vă rog să țineți minte 3 cuvinte, ca epilog:#Theodor #Paleologu #Președinte


[Preluare de pe Facebook][n.n. titlul adaugat de noi]

10. - Oct 2, 2019 8:28:00 PM

* ROMÂNI PE PĂMÂNTUL FĂGĂDUINŢEI – LUMEA NOUĂ *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



ROMÂNI PE PĂMÂNTUL FĂGĂDUINŢEI – LUMEA NOUĂAlexandru GhillisMirajul Lumii Noi este, de aproape două secole, ca „luminiţa de la capătul tunelului” pentru o mulţime de nemulţumiţi de viaţa lor – veniţi de pe toată faţa pământului - şi care îşi construiesc iluzii cu privire la o viaţă mai bună peste ocean. Printre primii români plecaţi în aventură spre America, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au fost - în principal - bănăţeni, ardeleni, maramureşeni şi bucovineni care doreau să iasă de sub administraţia austro-ungară. Din Regat, au plecat atunci puţini etnici români şi mai mult evrei români. În perioada interbelică, datorită dezvoltării industriale a României şi creşterii economice, foarte puţini români au mai plecat în căutarea fericirii pe pământul făgăduinţei. După al Doilea Război Mondial, când România a fost înglobată în lagărul comunist şi, până la aşa-numita Revoluţie din decembrie 1989, mulţi români şi-au căutat scăparea din colivia regimului totalitar şi mulţi au murit împuşcaţi de grăniceri sau au fost capturaţi şi închişi, încercând fuga clandestină peste Dunăre în Iugoslavia lui Tito, cu scopul de a ajunge peste ocean, via Austria. Alţi oameni disperaţi, ajunşi în zona graniţei, au fost brusc părăsiţi de curaj şi s-au întors spăşiţi acasă, integrându-se volens nolens în noul sistem politic impus de tancurile sovietice şi cozile de topor din ţară. Dacă reuşeau ceea ce-şi propuseseră, cu siguranţă că destinul lor ar fi fost altul! Unii, mai ambiţiosi, au recidivat în încercarea lor de a trece fluviul înot şi au reusit în cele din urmă. Mai târziu, prin anii ’80, românii începuseră să treacă fraudulos graniţa în Ungaria, ca să ajungă prin Austria în S.U.A. Alţii, s-au folosit de posibilitatea extrem de greoaie a reîntregirii familiilor, la presiunea exercitată de guvernul american asupra dictaturii dominante de la Bucureşti. Peste 53% dintre românii-americani care nu s-au născut în Statele Unite au venit după 1980.Aşa s-a întâmplat şi cu un fost amic ajuns în America, ca urmare a reîntregirii familiei şi care mi-a trimis, la puţin timp după Revoluţie, o lungă şi unică scrisoare (ştiam că lui nu-i place deloc să scrie, dar văd ca a putut atunci s-o facă cu răbdare şi talent), din care îmi permit să selectez câteva pasaje, care sunt sigur că pot prezenta un real interes pentru cei ce se încumetă acum, eventual prin Loteria Vizelor sau alte procedee, să purceadă la o viată nouă la mii de kilometri de ţara de baştină.Citez:
„(...) Ceea ce particularizează această scrisoare, este faptul că încearcă să fie una cât mai sinceră cu putinţă printre cele multe trimise din Lumea Nouă de către conaţionalii noştri. Destui dintre aceştia optând să spună rudelor şi prietenilor poveşti frumoase din 1001 de nopţi, ocolind cu grijă greutăţile şi problemele prin care trec, pentru a nu fi etichetaţi de fraieri în patria mumă. Caracteristică pentru o bună parte dintre ei este dorinţa arzătoare de a veni cât mai repede în vizită în România, în postura de americani. Pentru a-şi atinge repede ţelul, fac orice fel de sacrificii, se împrumută de bani în stânga şi-n dreapta, totul ca să se poată da mari în ţară, compensând astfel, poate, poziţia de cele mai multe ori umilă, de nou-veniţi, pe care o ocupă în America şi şuturile-n fund, care se îndesesc (la figurat) uneori, pentru cei care îşi dau fară voie în petec (...)”.După un an petrecut fără nicio izbândă în New York, amicul a ales să se mute în California, la San Francisco. Ca atare, ulterior mi-a făcut în scrisoare o prezentare plastică mai amplă a frumosului oraş şi a zonei în care se află amplasat pe coasta californiană.„(...) Am creionat numai câteva imagini despre Frisco, cum îl alintă americanii, văzut cu ochii turistului. Însă adevărata viaţă a oraşului, în complexitatea ei, scapă privirii grăbite, fiindcă ea se lasă descoperită în timp, în ani de zile şi în funcţie de cât ai în buzunare.
Făcând o analiză a ceea ce am făcut eu în cei cinci ani petrecuţi în această ţară, pot spune că mai nimic deosebit, în afară de faptul – foarte important – că am acumulat din plin experienţă americană, de care sunt mândru şi care îmi este foarte folositoare. Am trecut prin multe situaţii dificile şi pot afirma că nici acum nu e imposibil, dar e foarte greu să mai fiu păcălit cu ceva de către cineva. Se spune că, de regulă, primii cinci ani sunt grei în America, după care începi să culegi roadele. Sunt numeroase însă exemplele în care mulţi au reuşit mai devreme, alţii mai târziu ori alţii deloc. Succesul în America depinde de mai multe lucruri şi le voi enumera pe cele mai importante, fără a încerca o ierarhizare a lor. O importanţă covârşitoare o are profesiunea pe care o ai şi vârsta la care vii (n.a. precum şi suma banilor pe care îi ai, în zilele noastre, pe card la aterizare pe aeroportul J. F. Kennedy din New York). Dacă meseria ta nu e căutată, te aşteaptă ani grei de privaţiuni şi de lipsuri. O spun din proprie experienţă. Dacă nu ai nici o sănătate robustă, situaţia se complică enorm. Un alt element extrem de important în America, pe care puţini îl ştiu în România şi pe care foarte puţini îl vor crede, este Ce relaţii ai?. Venind în această ţară, porneşti ca un nou-născut sau ca un semi-analfabet şi nivelul de la care pleci va fi zero. Pe nimeni nu interesează ce ai făcut în trecut, în ţara de origine, trebuie să demonstrezi aici ce ştii şi ce poţi! Dar cum poţi demonstra de ce eşti în stare, dacă mai ai şi dificultăţi de comunicare, cu alte cuvinte ce te faci dacă te exprimi cu dificultate în engleză? Niciun eventual angajator nu are timp să te asculte. În această situaţie apare pila, relaţia. Trebuie să găseşti pe cineva care să te tragă înauntrul unei companii pe răspunderea lui. Fără un asemenea ajutor nu faci nimic.Eu am întâlnit o asemenea persoană miraculoasă după un an şi jumătate sau mai mult. Vă veţi întreba de ce aşa târziu, când există atâţia români acolo? Cine speră ca nou-venit fiind, că va fi ajutat de conaţionali, va rămâne profund dezamăgit. Aproape toţi, fără excepţie, au avut experienţa lor amară de început în America, care i-a înrăit şi niciunul nu te ajută să reuşeşti mai repede ca ei, ba, mai mult, ai şanse să primeşti sfaturi proaste şi să fii pus intenţionat pe drumuri greşite. Desigur, printre ei există şi mulţi oameni de calitate, de caracter, însă aceştia se ţin în mod politicos departe de tine, pentru că ştiu că tu nu ai nimic de oferit, ci numai de cerut. Un alt element extrem de important, mai ales cum a fost în cazul meu, este Cum te înţelegi cu sponsorul?, dacă ai avut nevoie de aşa ceva ca să primeşti viza americană.Viaţa a devenit mai uşoară pentru mine atunci când am inceput să vorbesc cât de cât fluent engleza, deci am devenit independent după ce-am acumulat suficientă experienţă americană (...). Tot secretul este să nu investeşti prea mulţi bani într-o idee, pentru că un eventual eşec te poate descuraja foarte mult. Tot timpul am trăit obsedat de problema supravieţuirii. Şi iată că, după circa cinci ani, America m-a scos din cercul vicios în care mă învârteam în căutarea ieşirii la suprafaţă, în clipa în care mi-am construit un credit. Fără să fi ştiut de la început, noii veniţi sunt monitorizaţi din umbră, pentru o bună bucată de timp, de către diverse agenţii care lucrează pentru unele bănci, care vor să te împrumute cu bani şi pentru care îţi iau dobândă, acesta fiind business-ul lor, din asta trăiesc. În ani de zile, ei îţi urmăresc bill-urile, notele de plată. Ţi-ai plătit la timp chiria? Ai plătit la timp abonamentul la telefon, ratele deschise pe la diverse magazine, ratele la maşină etc., etc.? Aşa se face că am început să primesc acasă scrisori de la bănci, care se oferă să mă împrumute pentru început cu mici sume de bani (circa 2000$), eu urmând să le restitui aceşti bani în mici rate lunare (circa 50$). Desigur, cu cât sunt mai mici ratele, cu atât dobânda e mai mare. Astfel, a apărut - in fine - şi pentru mine posibilitatea de a avea bani ca să investesc în câteva proiecte personale, pe care altfel nu le-aş fi putut realiza (...). Experienţa de până acum în această ţară, cu adevărat a tuturor posibilităţilor, mă determină să afirm că viaţa aici este foarte dură, atât pentru americanii neaoşi şi, în special, pentru imigranţi. Avantajul enorm este că, atunci când ai găsit o breşă, cât de mică, America îţi oferă ceea ce nicio altă ţară din lume nu îţi poate oferi. Acest lucru se obţine greu, după ani de privaţiuni ori poate niciodată (...).”După decembrie ’89 şi, mai cu seamă, după ce România a intrat în NATO, lucrurile s-au schimbat radical pentru români, în sensul accesului mai lesnicios pe teritoriul SUA. A rămas însă nevoia primirii vizei de accept din partea autorităţilor americane. Astăzi, dacă are bani suficienţi pentru o excursie printr-o agenţie de turism sau chiar pe cont propriu (cu garanţie fermă că are motive întemeiate de a se întoarce în ţară) ori vrea să investească serios într-o afacere româno-americană, orice cetăţean român poate primi rapid viza de şedere temporară pe teritoriul Statelor Unite. Drept de muncă acolo îl primesc doar imigranţii acceptaţi legal.Conform WIKIPEDIA şi altele: „La recensământul din 2000, 340.000 de americani cu vârste de peste 5 ani (0,11% din totalul populației) s-au declarat vorbitori de limba română, aceasta fiind astfel a 21-a limbă vorbită în Statele Unite.Deşi e mai greu de ajuns în America, mulţi români cu voinţă şi noroc au reuşit să se stabilească în SUA sau Canada, în prezent locuind pe continentul american peste 1,5 milioane de români.”România, mai ales după ce a devenit un partener de nădejde recunoscut al alianţei euro-atlantice, NATO, face eforturi de a determina - prin factorii săi politici şi diplomatici – autorităţile americane să elimine şi pentru cetăţenii români obligativitatea vizei de acces în SUA. Sunt convins că există deja o mulţime nerăbdătoare de cetăţeni autohtoni care abia aşteaptă să vină pleaşca, având din timp pregătite trollere, paporniţe şi sacoşe pentru marea aventură. Vor avea oare curând ocazia şi unii dintre americanii de rând, care bat în doru’ lelii marile bulevarde din NY City, din LA ori străzile abrupte din Frisco, să parieze cu naivitate pe zarurile şmechere de alba-neagra? Cred că şi de asta se cam tem autorităţile de ambele părţi ale oceanului şi, ca atare, demersurile trenează!

11. - Sep 26, 2019 7:51:00 PM

* CLAMATI SALVAREA PLANETEI? IATA O PRIMA SOLUTIE ECO! *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



CLAMATI SALVAREA PLANETEI? IATA O PRIMA SOLUTIE ECO!
Alexandru Ghillis
Iata mult discutatele trotinete electrice, care au inceput sa se inmulteasca rapid nu numai printre cei tineri, in incercarea multor oraseni de a scapa de cosmarul circulatiei auto de pe strazile si bulevardele asezarilor urbane! Atat de la noi, cat si din restul Europei.
Fiindca vad ca li se tot cauta „nod in papura”, in special din partea multor automobilisti - inchipuiti stapani ai soselelor - si chiar a unor pietoni stresati, trebuie spus ca trotinetele electrice necesita acordarea aceluiasi statut ca si pentru clasicele biciclete, skateboard-uri, role si alte noi device-uri asemanatoare. In functie de trasee si momente, vitezele acestora depind si se regleaza de catre utilizatorii lor, care au obligatia si toata raspunderea pentru a asigura o circulatie civilizata, corecta, fara a-i leza pe partenerii de trafic sau pe pietoni.
Pentru ceea ce voi afirma in continuare, s-ar putea sa fiu gresit banuit a fi influentat de sturlubatice idei neo-marxiste anti-capitaliste, drapate strident in verde eco galagios, ori de revenire in tarisoara noastra la blamatele solutii ceausiste, desi toate acestea sunt foarte departe de mine, fiindca  le-am suportat din plin, scrasnind din dinti, pana la sfarsitul lui 1989.
Fara sa omit gradul actual de poluare, in continua crestere oriunde in tarile dezvoltate economic, cred ca singura solutie fezabila la ora actuala, nu numai pentru Romania, pentru a se asigura o circulatie fluenta, normala, civilizata, pe strazile si bulevardele oraselor (vezi Olanda, insa ma gandesc, in primul rand, la Bucuresti), ar putea fi: (1) Suplimentarea corespunzatoare, cat mai curand posibil, a tuturor mijloacelor de transport in comun - de suprafata si de subteran - precum si cresterea gradului de confort al acestora, (2) Restrictionarea adecvata [numai in urma unui referendum]  a circulatiei mijloacelor auto, care acum sufoca de-a dreptul traficul urban, la orice ora a zilei. Trebuie sa aiba prioritate maxima circulatia mijloacelor de transport in comun, a celor de interventie rapida si a autoturismelor firmelor si companiilor de stat ori particulare. Nu se justifica placerea, reala, de a-ti sofa adesea  automobilul propriu la orice ora din zi, de multe ori chiar si pentru a cumpara o paine sau a te plimba de colo-colo, ingrosand inutil in timpul saptamanii aglomerarea tuturor automobilelor la majoritatea intersectiilor semaforizate, care toaca timpul pretios si nervii conducatorilor auto. Sa nu mai vorbim de pierderea timpului in dificultatea gasirii unui loc de parcare cat mai apropiat.
Solutia utilizarii masive in circulatia urbana, indeosebi pe timpul primaverii, verii si toamnei, a bicicletelor, trotinetelor electrice si a altor mijloace electrice de transport, duce la o deplasare lejera, chiar rapida, aerisita, lipsita complet de poluarea de care suferim in prezent.

Sigur. Ceea ce indraznesc sa spun si eu, nu corespunde deloc, oriunde in lume, intereselor producatorilor de petrol, industriei automobilelor clasice si de intretinere a acestora, axati pe cresterea constanta a vanzarilor.
Insa numai prin asemenea  masuri drastice, precis nepopulare - mai ales  printre numerosii automobilisti amatori de pretutindeni - ar fi posibila o minima rezolvare a traficului urban. Marea rezolvare ar fi intretinera constanta la nivel optim a cailor de rulare, sistematizarea si modernizarea lor, precum si crearea altora noi. In cazul Bucurestiului, primaria sa generala trebuie, in primul rand, sa investeasca in asemenea masuri de prima urgenta grosul banilor din bugetul ei, decat sa se intreaca fara folos imediat cu fostul dictator in ridicarea unor constructii faraonice, in dauna asigurarii unui standard ridicat al traiului pentru populatie, conform secolului XXI.

12. - Sep 25, 2019 9:08:00 AM

* Geniul român împotriva Gretei *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Geniul român împotriva Gretei
Ciprian Mihali
A început să se agite inteligența strămoșească în târtița românului vigilent și să dea lecții despre schimbările climatice adolescentei din Suedia care a trezit conștiințele a milioane de oameni pe glob. Au făcut-o românii noștri în fel și chip, au redus-o la incapacitatea de a gândi, de a vorbi sau de acționa, doar pentru că ei, cunoscători eterni a tot ce mișcă, știu cum e mai bine pentru planetă.Dar în timp ce ne arogăm meritul accesului exclusiv la marile adevăruri cosmice, constatăm că niciun partid politic parlamentar nu are vreo luare de poziție coerentă, vreun program de politici publice în domeniul mediului (plecăciuni lui Mihai Goțiu și celor câțiva activiști pentru mediu din jurul lui). Nu am văzut manifestații de solidaritate cu grevele și demonstrațiile din restul lumii. Nu am văzut dezbateri între oameni politici, experți, actori sociale. Am văzut în schimb inițiative izolate, disperate, ale unor oameni inimoși de a salva păduri, râuri, plante, animale. Oameni care de obicei sunt alungați cu bâtele sau cu pușca atunci când semnalează abuzuri.Am mai văzut tone de gunoaie pe tot întinsul patriei; oriunde ajunge picior de patriot rămân gunoaie și deșeuri în urma lui. Desigur, îi refuzăm unei adolescente suedeze dreptul de a se răsti la mai marii lumii pentru a revendica pentru viitorul ei șanse de a trăi măcar la fel cu prezentul nostru. Dar noi, cei atoateștiutori în chestiuni planetare, noi ce Românie lăsăm moștenire copiilor noștri? Le lăsăm cumva o Românie dreaptă, echitabilă, cinstită? Le lăsăm o Românie curată, cu păduri frumoase și râuri cu apa cristalină?Înainte de a fi judecătorii celor care își revendică un viitor, așa cum știu ei, cu vorbele și cu acțiunile lor, am face bine să trecem printr-un exercițiu de introspecție și să vedem ce facem noi azi, concret, pentru un viitor demn al copiilor noști, în România în primul rând, iar dacă nu se poate un viitor pentru ei aici, atunci pentru șansa lor în lumea largă.Iar despre Greta un singur cuvânt: acesta – și nu altul – este felul în care ea a ales să protesteze, ea și colegii ei, prietenii ei de generație. Așa înțeleg ei să protesteze. Cu siguranță că nu e pe gustul tuturor. Dar cum ar arăta, mă rog frumos, un protest și o acțiune care să fie pe gustul patriotului național? Ce a făcut geniul român împotriva abuzurilor, defrișărilor sau poluării? Sau așteptăm un miracol și de data asta?
[Preluare de pe Facebook]

13. - Sep 24, 2019 8:48:00 PM

* How DARE you? *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



How DARE you?Bogdan IoachimÎntr-o civilizație tot mai idiocratică, discursul de la ONU al Gretei Thunberg ar trebui să ne dea fiori reci.Mai ales când vezi imensul val de susținere pentru plânsetele ei de luptătoare."Cum vă permiteți, mi-ați furat viitorul, nu vă iertăm, o să plătiți pentru asta."
Sunt vorbe pe care le strigă orice milenial care se lovește prima oară de viața adultă.Pentru ei este de neconceput că viața e grea și că trebuie să supraviețuiești.
Ei nu au cunoscut războiul, nu au cunoscut foametea, ei nu înțeleg ce înseamnă sărăcia.
Pentru că s-au născut într-o societate care le-a oferit tot.Și acum se revoltă și ne strigă: How dare you?Pentru că ei nu sunt în stare să supraviețuiască, și pentru că dacă se strică clima, ei sunt primii morți.
Toată societatea lor din viitor e moartă și nici un ONG nu o să fie acolo să-i ajute.Iar Omenirea nu a evoluat sute de mii de ani ca să sfărșescă într-o societate de emotivi, trans, isterici, și nepricepuți la nimic.În țările sărace se nasc încă luptători care ÎN MOD NATURAL învață supraviețuirea.
Departe de societatea ocrotitoare în care s-au născut socialiștii mileniali.Spre deosebire de Gretele și Greții comozi dar vocali din emisfera nordică, care se vor stinge primii.Și săracii ăia o să ducă omenirea mai departe, indiferent de schimbările climatice.
Omenirea a mai trecut prin extincții în masă și a supraviețuit doar cine a fost pregătit.[Preluare de pe Facebook]

14. - Sep 24, 2019 7:14:00 PM

* Progres prin regres? O aiureală abil dirijată!*


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Progres prin regres? O aiureală abil dirijată!
Angela Tocilă

Că există adulți care se folosesc de copii în scop politic, mediatic și economic, nu mă mir, atâta vreme cât există cea mai josnică și distructivă categorie de trăitoare inutile pe fața pământului: pedofilii. Ceea ce mă miră necontenit este nivelul la care au ajuns niște adulți, din poziția de șefi de state să permită unei mucoase de șaisprezece ani să-i apostrofeze, și de parcă n-ar fi de ajuns atât, s-o mai și aplaude ca focile.
Asta mă sperie, că suntem conduși de niște imbecili lacomi care nu au nicio problemă în a se înghesui la poze cu o adolescentă deranjată, care pare să facă politica unui continent zilele astea, prin așa zisele greve de mediu la care participă niște adolescenți mânați din spate de cadre didactice de nădejde și bine văzute la Inspectorat, acel Sfânt Graal al învățământului pre-universitar și de ”inimoșii” ong-iști care și ei, au o agendă diferită de cea a guvernelor pe care le parazitează, în anumite cazuri. Nu la noi, la noi nu-i pasă nimănui de aceste organizații foarte profitabile, în ciuda denumirii lor, pentru că probabil, fiecare politician are grijă să se arondeze vreunui ong de fițe și cu vizibilitate pentru ”lobby”, încă de la începutul carierei sale de parazit de stat.
Observ că ceea ce a făcut ca civilizația noastră să progreseze atât de rapid în ultimele două sute de ani, ceea ce ne-a oferit confortul de a vorbi unul cu celălalt în timp real aflați la mii de km unii de alții, ceea ce ne-a făcut să trăim cea mai prosperă epocă din istorie - inteligența umană - nu mai e la modă. Nu mai trebuie, nu mai are voie să creeze, să inventeze, să inoveze, să cerceteze, pentru că unora le iese prea puțin la socoteală și vor mai mult. Iar pentru asta trebuie să ne întoarcem în peșteri și să rumegăm rădăcini. Ne conduce Greta, o fată cu autism și alte dezordini mintale, șefii statelor noastre aplaudă, iar asta mă sperie cu adevărat.
[Preluare de pe Facebook]
15. - Sep 24, 2019 10:41:00 AM

* E vremea să spunem că „bătaia nu este ruptă din rai”! *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



E vremea să spunem că „bătaia nu este ruptă din rai”!
Gelu Duminică
Sânge. O dâră de sânge, ce pornește din ușă și șerpuiește prin hol, mă conduce spre bucătărie. Respirația-mi devine sacadata și tot aerul din încăpere devine insuficient. Respir cu greu și, nu știu de ce, încep sa plâng. Drumul pana în bucătărie pare al naibii de lung și imagini, care de care mai macabre, îmi invadează mintea. Urlu după mama. Undeva, în coltul bucătăriei, vad un trup aparent inert. Seamănă cu ea, chiar dacă fata ii este sparta. „Sa nu te sperii, sunt bine! M-am lovit”.
Aveam vreo 8 ani când, la noi în casa, am văzut aceasta imagine. Am crezut-o când mi-a zis ca s-a lovit și eram convins de faptul ca, seara când a venit acasă, tatăl meu ii cerea scuze, acoperind-o cu săruturi doar pentru ca o iubea nespus de mult. Zâmbetul ei trist, completat de faptul ca frații mei mai mari nu vorbeau cu el, îmi era de neînțeles. M-am dus la el și i-am zâmbit. El mormăia ceva legat de iertare și de faptul ca a fost nervos…
Am început sa înțeleg ca mama nu se lovea, atunci când el nu a mai ținut cont de faptul ca eram prin preajma. Violentele lui verbale, emoționale și rareori fizice, au devenit oarecum parte din viată mea cotidiana; nu se întâmplau zi de zi, ci mintea se juca cu fricile mele și mi le aducea în prim plan, astfel încât sa știu ca ele sunt acolo.
Raritatea violentelor fizice era suplinita de duritatea lor: am văzut cum ușa de la dulapul de sus al bucătăriei poate deveni o arma atunci când este împinsa cu forța în fata unui om, am văzut cum e sa fii lovit cu mașina de tocat, cu un scaun și cum durerea resimțita la impactul cu un corp contondent poate genera leșinul. Am reacționat de fiecare data când eram prin preajma și am ajuns chiar sa îl împing, în încercarea de a-l determina sa se oprească. Nu mi-am iertat niciodată gestul, însă nici pe el nu cred ca am reușit sa îl iert pe deplin pentru ca a scos ce e mai rău din mine.
De câteva ori, după ce era învinețita, mama ii lua pe frații mei cei mari și pleca de acasă. Prima data a fost trimisa înapoi de propria familie. „E tânăr și are sângele iute. Odată cu trecerea anilor o sa fie bine! Tu trebuie sa stai lângă copiii și bărbatul tău” au fost vorbele care au făcut-o pe mama sa nu mai ceara vreodată ajutorul familiei. „Trebuie sa stai lângă copiii tai, ca dacă pleci te aducem din post în post! Ce, când te-ai măritat ne-ai cerut noua voie?” a fost reacția autorităților (Miliției), care a făcut-o pe mama sa nu mai ceara nici ajutorul lor. Odată, după un astfel de episod în care mama plecase de-acasă, el a găsit-o în piața și a adus-o acasă de par. Nimeni nu a intervenit pentru ca el striga ca „e curva” și ca „a plecat de-acasă și și-a lăsat copiii singuri”. In mintea lor, sunt sigur ca mulți i-au dat dreptate și au considerat ca violenta era nu numai justificata, ci chiar meritata.
A trecut timpul și violenta fizica s-a transformat într-una emoționala. De multe ori o auzeam pe mama zicând ca prefera sa primească o palma, decât sa sufere umilințele la care era supusa. Se ruga lui Dumnezeu ca „sa-l i-a pe unul dintre ei, lasându-l pe celalalt liber”, ceea ce acum 10 ani s-a si întâmplat. Curios este ca acum ii duce lipsa enorm și ca nu povestește decât despre calitățile lui, care erau multe. 51 de ani de dragoste bolnava, pe care eu, cu mintea mea de copil, adolescent, tânăr, de fiu, nu prea am putut sa o înțeleg.
70% dintre femeile din Romania sunt victime ale unei forme de abuz. Ne aducem aminte de ele doar când o nenorocire se întâmpla și vreuna nu are norocul pe care mama l-a avut. Si anume de a nu fi schilodita sau omorâta de cel care ii este partener de viată. Ideea ca „femeia nebătuta e precum calul nestrunit” pare încă de actualitate în spațiul romanesc si nu este combătuta de o reacție civica solida care sa ceara o legislație robusta în domeniu și toleranta zero fata de orice forma de abuz.
Sâmbătă ne adunăm să mărșăluim „Împreună pentru siguranța femeilor!”, cu speranța ca vom atrage atenția decidenților asupra poveștilor de viată pe care mama mea, mama ta, prietenele noastre etc., trebuie sa le îndure cu umilința și rușine. E vremea sa spunem ca „bătaia nu este rupta din rai” și ca dragostea nu înseamnă ochi vineți. Chiar și atunci când victima spune ca s-a lovit…
[Preluare de pe Facebook]
16. - Sep 23, 2019 2:24:00 PM

* Mai ieri, se clama la semn „trăiască lupta pentru pace!”; azi, pentru salvarea omenirii!!! *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Mai ieri, se clama la semn „trăiască lupta pentru pace!”; azi, pentru salvarea omenirii!!!
Angela Tocilă
Când te duci la manifestație pentru salvarea planetei, înainte de a țipa ”Fără plastic” asigură-te că tenișii de fițe pe care-i ai în picioare nu au cel puțin talpa din plastic, că blugii de marcă pe care-i porți nu sunt făcuți cam așa: denimul în Turcia; ața, capsele și fermoarele în Pakistan (probabil de către copii exploatați) sunt cusuți în Tunisia sau alte țări, care încă permit tacit triangulațiunea firmelor de Lohn care și-au mutat calapoadele și zdrențele în țări ne-membre UE, că tricourile cu mesaje nu au mai mult ca sigur 20, 30 sau 100% flacoane reciclate, că telefonul tău cu care-ți faci selfie pentru like-uri pe facebook și instagram nu are aproape toate componentele... ai ghicit, din PLASTIC.
Până și apa pe care o bei din flacoane din plastic îți arată cât de manipulabil ești, deși tu nu vrei să crezi. Lăsând la o parte mesajele vulgare pe care le-ai strigat prin piețe, lăsând la o parte abominația înscrisă pe o bucată de carton ”eco-comunist” - într-o țară care a suferit atât de crunt, cu consecințe iremediabile, în comunism; lăsând toate astea la o parte, am avut un deja vu din copilăria mea pionierească. La fel eram și noi scoși în curte să răcnim că vrem pace în lume și că trebuie să facem ceva, căci iată, Pământul se apropia la vremea aceea vertiginos de Soare și riscam să ne coacem la foc mic și să miroasă toată planeta a grătare, deranjând activiștii vegani care, totuși, azi încurajează canibalismul. Pentru că suntem prea mulți. Noi, nu ei. Apoi a venit gaura în ozon care s-ar fi închis de plictiseală, încălzirea globală care a făcut loc schimbărilor climatice și, uite așa, o ținem într-un activism strident, din care cineva se umple de bani, iar noi rămânem cu răgetele noastre în stradă, zdrăngănind pet-uri din plastic pe caldarâm, disperați că piere lumea. Mai apare o fătuță cu cozi împletite, cu ochii mișcându-i-se nefiresc când citește platitudini ecologiste scrise de alții de pe o foaie, fătuță care pretinde, nici mai mult, nici mai puțin, că ea cu ochii ăia ciudați vede emisiile de carbon, și vai Doamne, o să murim sufocați de propriile bășini. Șocant e că niște adulți cască gura topiți în admirație față de halucinațiile sau minciunile fetei, ei declarându-se atei. Nu cred în Dumnezeu, dar cred într-o fată ciudată care vede cu ochii ei ciudați invizibilul. Și atunci mă întreb siderată dacă lumea a fost mereu așa de proastă, iar dacă am știut asta, cum mi-am putut eu închipui vreodată că ceva, orice, depinde de mine, de voința mea? Cu oamenii aceștia ce e de făcut? Nimic, absolut nimic. Dar n-am știut până când n-am văzut discursul Gretei la UN Climate Change. Vă recomand să vă uitați și voi, poate veniți cu o părere de specialitate.
Atâta timp cât o să plecăm urechea la tâmpeniile unor demenți care, din crunta nefericire pe care o trăiesc, nevoiți fiind să se privească zilnic în oglindă, vor să întoarcă lumea cu susu-n jos, făcându-te să crezi că așa trebuia să fie de la început, că tu ești doar un accident cosmic care nu mai trebuie să se repete, căci aici sunt ei, cavalerii tristelor figuri, nefericiți urâți și pizmași care salvează lumea de ea însăși, vom sfârși prin a nu ști cum să ni-i dăm jos de pe cap.
Comunismul a prins în mreje oamenii pentru că este fundamentat pe două defecte majore specifice doar speciei umane: lăcomia și pizma, iar cum aceste defecte vor pieri doar odată cu specia umană, e greu de crezut că oamenii nu vor cocheta etern cu această ideologie utopică dar criminală, ce le va lua ochii și mințile din când în când.
https://youtu.be/7W33HRc1A6c
[Preluare de pe Facebook]
17. - Sep 22, 2019 3:42:00 PM

* Nu e vina ta ca esti bogat. Dar... *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Nu e vina ta ca esti bogat. Dar...Cosmin Vlahopol La bancomat. Nu se misca randul. Privesc mai in fata, peste doi oameni. Vad un domn in varsta, ajutat de un functionar al bancii. Se indeparteaza amandoi, el descumpanit...Inainte de a-mi veni randul la bancomat, se apropie din nou cu cardul in mana. Isi taraie greu un picior. "Va rog sa ma lasati putin, stiam ca mai am 15 lei, dar am doar 10 lei. Trebuie totusi sa-i scot, sa am cu ce ajunge acasa!" Privirea ii este demna, imbracat curat. Departe de el gandul de a cersi, e pur si simplu...situatia in care se afla acum, pana la urmatoarea pensie.O multime de aer imi imparte pieptul in doua. Cum sa fac? Ma prefac grabit, ii intind 10 lei si il rog sa accepte asa, de data asta, pentru ca timpul cat sta el la bancomat...imi trebuie mie. Intinde mana, ia banii, dupa care isi da seama ce a facut si protesteaza. Nu vrea sa cerseasca! Ma doare si mai tare. Il rog frumos sa ma lase sa-l ajut, ii explic ca e bucuria mea sa-i dau acesti 10 lei, Isi da seama ca nu am vrut sa-l jignesc, accepta. Pleaca, in spatele meu un alt tanar avea banii pregatiti. Ne bucuram impreuna ca i-a acceptat pe ai mei. Era pregatit sa ii ofere pe ai sai daca nu as fi facut eu acest gest.Azi, la Lidl, un domn asaza cu grija 6 produse pe banda. La casa, il vad incordat, urmarind cu mare atentie scanarea, totalul. Avea niste supa de taitei instant, orez, morcov. Ce e mai ieftin si mai mult. Cand i se comunica suma de plata, scoate banii gata pregatiti, cu un tremur al mainii. Avea de plata 11,80 lei, iar banii din mana sa insumau 12,21 lei. Stia aproape exact cat insumau podusele si ar fi foat o reala problema sa fi fost mai mult, la nivel de banuti.Imaginea unor batrani demni, dar batjocoriti este frecventa in aceasta tara. Nu exista nici macar scuza bauturii, a lenei. Sunt oameni frumosi, care au muncit o viata, dar pentru care pensia inseamna saracie.Nu e nevoie sa mergi mai departe de locul in care te afli pentru a descoperi ocazii in care sa fii...OM. Mi se face brusc rusine de toate cosurile pline fara masura, fara calcule. De excese, mofturi, branduri, parfumuri, creme, optionale pe masina, esarfe, excursii, stele pe hoteluri, scofeturi, restaurante, specialitati. Ma simt atat de murdar si josnic, excesiv de bogat pentru saracii lumii acesteia. E o senzatie viscerala de durere, o mila care taie pe dinauntru. Si o vina, ca si cum toti banii lumii ar sta intr-o minge. Cu cat bogatii devin mai bogati, cu atat saracii devin mai lipsiti. Asa o fi?Avem datoria sa fim atenti si sa daruim. Saracia inseamna depresie. Un gest poate aduce lumina, o umbra de atentie poate amana sfarsitul. Supa lui instant de 2 lei se confrunta in mod direct cu ciorba ta de la restaurant, de 20 lei. Se privesc, una searbada si bolnava, cealalta bulbucandu-se de grasime, jucausa cu focaccia, smantana si ardei.Nu e vina ta ca esti bogat. Dar e vina ta daca el ramane flamand, cand saracia lui a trecut pe sub lumina ochilor tai satui.[Preluare de pe Facebook]

18. - Sep 20, 2019 8:38:00 PM

* Jurnal de campanie (I) *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Jurnal de campanie (I)
Ciprian Apetrei
Paleologu își dedica candidatura unei generatii de deținuți politici. Cel care l-a propus, eternul Basescu, primește o sentința de colaborare cu Securitatea.Dan Barna își lansează campania cu un nou atac la Iohannis. Care a fost "pompier". Adică, știți voi, cineva care intervine foarte rapid și la orice ora. Fix Iohannis, care era, pana ieri, "absent", cf aceluiași domn Barna.Iohannis preia critica și răspunde cu o gluma. Rapid. În aceiași zi. Zâmbind. Zice ca a fost "pompier atomic" chiar. Președintele își lansează calm candidatura, amintind ca singurul dușman veritabil este PSD-ul.Liviu Plesoianu nu mai candidează. Poporul care îl iubea și primul în sondaje îl vota, sa semneze nu s-a deranjat. Așa sunt patrioții, suferă de nerecunoasterea masselor.Viorel Catarama nu mai candidează nici el. Pe motiv de semnături false, BEC i-a refuzat înscrierea.Dancila si-a lansat campania cu specialitatea casei: decât niste greșeli de exprimare care arata niște vicii mari de gândire. Orice om i-e frica când vorbește.A reapărut zvonul ca ar fi vrut Kovesi sa candideze la președinție. Și pentru asta a sprijinit-o Iohannis pentru funcția de procuror european, ca sa scape de ea. Cei care au relansat zvonul sunt cei care spuneau, pana ieri, ca președintele nu a ajutat-o cu nimic.Lupta este de-abia la început.
[Preluare de pe Facebook]

19. - Sep 17, 2019 7:42:00 PM

* OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, CARE-I ĂL MAI FRAIER DIN ŢARĂ? *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, CARE-I ĂL MAI FRAIER DIN ŢARĂ? Alexandru Ghillis

Mă uit acasă în oglindă şi nu mi se pare că îl văd acolo pe ăl mai fraier din ţară şi nici măcar pe un barosan. Atunci, de ce naiba m-a oprit pe stradă tânărul ăla cu creastă, rugându-mă că,  poate, îl sponsorizez cu un leu-doi, că i-a venit o idee şi are mare nevoie? Da’ domnul acela în vârstă, cu barba îngrijită, curat îmbrăcat, care m-a întrebat politicos dacă sunt dispus să-l ascult două minute? Ori femeia aceea simplă, care îmi tot arată, de cate ori trec pe lângă ea, o reţetă electronică medicală, peste care – într-o zi – m-am uitat cu atenţie şi era de anul trecut? Dar tipul între două vârste, cu bărbiţă, care mă fixa pătrunzător, ţinând la piept un carton pe care scria că este regizor de televiziune ajuns la ananghie? Pe ăsta nu l-am mai întâlnit de ceva timp, după ce a apărut într-un reportaj de televiziune şi din care reieşea că dracu’ nu era deloc aşa de negru cum îl zugrăvea individul, pentru a înduioşa sufletele slabe.  Nu o mai văd nici pe fetiţa tuciurie care cerea bani în faţa unui complex alimentar din zonă, căreia i-am descoperit şi părinţii, tineri amândoi, care o supravegheau de pe o bancă, ascunşi în spatele unor boscheţi. Dar ce s-a mai întâmplat oare cu tânărul necalificat pe lângă care treceam aproape zilnic verile trecute şi care, plecat umil, ţinea un carton pe care scria „caut de muncă”, deşi în jur erau blocuri aflate în lucrări de reabilitare?  Sau, de pe aceeaşi stradă, ce-o fi cu tânărul cerşetor îmbrăţişat cu unu-doi sau trei câini, cunoscut în zonă de vreo doi ani şi care lăsa mizerie pe trotuar după ce pleca? Posibil să-şi fi pierdut temporar „locul de muncă” în urma apariţiei fericite într-o emisiune TV la Măruţă, de unde sufletele caritabile au fost îndrumate călduros cu bani şi alimente spre domiciliul „invitatului”, dar, a rugat acesta, nu cumva înainte de ora zece dimineaţa, fiindcă până atunci dorm cu toţii: el, fraţii mai mici, mama lor (femeie pe la patruzeci de ani) şi câinele!!!

Dar tot am căzut recent de fraier, într-un moment de rătăcire, obligat acum să recunosc că am dat peste un profesionist abil, în faţa căruia m-am  pierdut! Prin preajma Gării de Nord, m-am pomenit cu el, oprit în faţa mea şi a soţiei. Îmi zâmbea un tânăr smead, ce ţinea un copilaş de mânuţă. Se mira că nu-l recunoscusem. Că el era la poarta patru. Ce poartă patru, mă gândeam în sinea mea!? Lucrasem în mai multe locuri de-a-lungul timpului. Acum el zice că este portar tot acolo. De jenă, nu-l întreb unde, să nu mă creadă idiot. Îmi spune că a fost cu fetiţa la medic şi trebuie să-i ia nişte doctorii.O văd pe soţia mea că-i intinde o hârtie de 10 lei. „Sărumâna coniţă, da’ mă costă la vreo sută cincizeci de mii”. O văd iar pe soţie că mai scoate o hârtie de 5 lei. În sfârşit, ne-am despărţit de individ. „Eşti nebună? De ce i-ai dat atât?”. „Păi, nu-l cunoşti?”. „Nu-l cunosc, dom’le!” şi, de atunci, nu-mi pot ierta că am fost traşi aşa de uşor pe sfoară!
20. - Sep 17, 2019 3:40:00 PM

* Când vor, băieţii de cartier pot fi şi domni *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Când vor, băieţii de cartier pot fi şi domni

Ivanna Ravac
Am locuit în Pantelimon opt ani de zile. Când m-am mutat acolo, m-a întâmpinat gașca de spărgători de semințe a cartierului - niște matahale cu maieul suflecat deasupra burții, care se strângeau seară de seară la scara mea să asculte manele pe telefon și să fluiere gagicile care treceau pe stradă.Prima dată când am trecut printre ei ca să ajung acasă, au mârâit puțin, nemulțumiți că-i fac să se mute din loc. Mi-am cerut scuze. A doua oară când m-au văzut au făcut mișto de bocancii mei și m-au întrebat dacă le fac și lor un masaj cu lanțul. A treia oară m-au invitat să stau cu ei „mai la o bere, mai la un Salam”. Sau „salam”, că încă nu știu dacă se refereau la muzică sau chiar aveau mezeluri prin buzunare. Am mulțumit și am refuzat politicos, motivând că am de învățat.După ce s-au obișnuit cu mine, am devenit Vecina. Izbucneau în urale de fiecare dată când mă vedeau și mutau singuri cutiile de bere din calea mea, „ca să treacă Vecina, că nu vezi că are șenilele alea-n picioare, n-are loc să calce”. Când îi vedeam că joacă barbut, mă opream câteva secunde până dădeau cu zarul, ca să „nu le tai norocul” (da, știu să joc barbut, știu superstițiile legate de barbut, nu întrebați). Iarna, când mutau locul de ședință la non-stopul de vizavi și mă mai prindeau când mergeam să-mi iau țigări, nu se lăsau până nu convingeau vânzătoarea să-mi dea ceva dulce. „Dă-i, fă, o ciocolată la domnișoara, nu d-aia, că e proastă, dă-i un Baunti, că e fată fină, hai, pune la mine pă caiet!”.Când mai venea câte unul nou în gașcă și îl vedeau că se pregătește să se ia de mine, îl puneau la punct imediat. „Las-o, bă, Chirane, pă Vecina în pace, că e dă salon”. Cred că nu exista compliment mai mare pe care să-l poți primi din partea lor. Eram „dă salon”.Nu m-au atins nici măcar cu un deget, niciodată.Acum câteva luni, m-am mutat în Rahova. Când mă trezesc, mă duc la o shaormerie de pe stradă să-mi iau cafea. Shaormarul e un văr un pic mai elevat de-al băieților din Pantelimon, în sensul că are mereu un cornet de ziar în care scuipă cojile de la semințe, nu le dă pur și simplu pe jos. De când m-a văzut, am fost „prințesa” lui. „Hai, prințeso, să-ți dau și o shaormă. Face băiatu' cinste!”. De fiecare dată, în timp ce așteptăm să se facă cafeaua la aparat, îmi cântă „Tu ești femeia visurilor mele”. Mi-a promis că am o shaorma de la el „când vrea inimioara ta”, iar dacă mi se face cumva foame și nu e el prin preajmă, „zi dă Samir și să rezolvă!”. După ce s-a lămurit că nu mănânc shaorme, a început să mă tenteze cu baclavale. Apoi, a refuzat să-mi mai ia banii pe cafea. A înțeles că nu-i dau numărul de telefon, probabil știe că n-are nicio șansă, dar tot nu se lasă. Uneori, îmi mai compune pe loc câte-o manea, pe care mi-o cântă cu dedicație. „Când oi fi mai singureaaa/Tu de Samir nu uitaaaa/Că ești frumoasă ca o steaaaa”.Pentru mine, oamenii ăștia vor rămâne întotdeauna niște domni. Domni din Cocălăreni, domni pentru nivelul lor de semințe, bere la scara blocului, manele și shaorme, dar totuși, domni. Așa cum sunt ei, needucați, crescuți cu găinile pe balcon, învățați cu zaruri și cu combinații, cred că în raport cu o femeie se plasează mai sus decât ăia care te invită la cafele și te înjură după ce-i refuzi, sau ăia frezați și aranjați din club care tăbară cu labele pe tine de parcă te-au câștigat la loz în plic. Sau la barbut!
Repet, PENTRU NIVELUL LOR, băieții ăștia bifează toate punctele curtării old-school: se oferă să facă cinste, te protejează și îți fac cadouri și serenade. Sigur, la mine și probabil la cele care mă citesc pe facebook nu funcționează, că suntem din lumi diferite față de ei. Dar eu tot apreciez. Și nu știu, în caz că știți vreo florăreasă drăguță sau ceva, spuneți-i să întrebe de Samir, că e „dă salon”. O să fie tare fericit! 
[Preluare de pe Facebook]

21. - Sep 13, 2019 11:56:00 AM

* STAREA DE BINE *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



STAREA DE BINE
Ciprian Mihali
În timp ce noi asistăm tot mai pasivi la circul degradant pe care ni-l oferă puterile din România, lumea merge înainte. Opinia publică este sufocată de non-știri, accidente de mașină, accidente de muncă, accidente de vorbire – o țară semănând tot mai mult cu peisajul de după un accident, înconjurată de banda galbenă a poliției.În tot acest răstimp, ne decuplăm pe zi ce trece de lumea mare din jur, ne retragem din ea și absentăm sistematic de la orice dezbatere, cu disprețul omului autosuficient care crede că lumea începe și se termină cu el. Tot spectacolul grotesc ne face neînsemnați și neinteresanți pentru restul lumii, iar faptul de a repeta niște versete din unele doctrine sau ideologii la modă nu ne aduce nici cu un pas mai aproape de lumea mare.Cu câteva luni în urmă, Oana Bogdan vorbea într-o postare consacrată Zilei mediului despre nevoia de a integra în politicile publice „starea de bine”(*...). După ce tot mainstream-ul românesc a hăhăit gros ș a ironizat-o de la înălțimea propriei ignoranțe, ea a fost așezată acolo unde cred aceste doamne și acești domni că îi este locul: printre stângiștii radicali, de care trebuie să ne fie frică, pentru că, vezi Doamne, ar fi niște ciudați care vor să ne pervertească.Dar ce să vezi? „Starea de bine” nu este nici opera sexomarxiștilor închipuiți de mintea îmbâcsită a unor mici vedete locale, nici invenția vreunor extratereștri. Ea este un concept elaborat și introdus în Agenda 2030 de către ONU în 2015, când a fost dată publicității lista celor 17 obiective ale dezvoltării durabile la nivel planetar în acest deceniu și jumătate în care trăim. Dintre acestea, obiectivul nr. 3 vorbește despre accesul la servicii medicale, despre dreptul la o bună sănătate și la... starea de bine (good health and well-being, bonne santé et bien être).Desigur, nimic nu ne împiedică să credem că Națiunile Unite sunt vândute vreunei oculte care ne amenință identitatea strămoșească, dar până una-alta e mult mai rezonabil să spunem că toate organizațiile internaționale (de la ONU la Uniunea Europeană, de la UNESCO la FAO), toate guvernele marilor state ale lumii și-au aliniat politicile publice după aceste obiective. Marile instituții de cercetare, organismele interguvernamentale și-au stabilit planuri strategice pe 10 sau 15 ani conform felului în care pot să aplice și să răspundă cu rezultate măsurabile unora dintre aceste obiective. Ele vorbesc despre eradicarea sărăciei și a foamei, despre îmbunătățirea educației, despre energii noi și locuri de muncă decente, despre reducerea inegalităților și dezvoltarea durabilă a orașelor, despre climat, despre apă, despre resursele pământului, despre justiție și dreptate...Cine dintre politicienii noștri vorbește însă despre așa ceva? Ce parte a sferei publice adăpostește vreo dezbatere despre obiectivele dezvoltării durabile și despre nevoia, despre urgența adoptării în România a unor strategii pe termen mediu și lung ca să dea o șansă la o viață mai bună generațiilor viitoare?Cine dintre politicienii români are o viziune despre România anului 2030? Pentru care dintre actorii spațiului public românesc starea de bine este o preocupare civică și politică?În acest moment, România nu ține pasul cu lumea de azi. Maimuța care sare din copac în copac prin București și zecile de polițiști alergând-o ne arată, cu destul de multă acuratețe, direcția în care ne îndreptăm și care e genul de probleme cu care ne confruntăm.
[Preluare de pe Facebook] (* https://jurnalism-independent.blogspot.com/2019/06/conceptul-de-well-being-adica-de.html)

22. - Sep 11, 2019 12:08:00 PM

* Scrisoare lui Vasile Șerban *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Oana Ursache
Scrisoare lui Vasile Șerban,
blocat de australopiteci timp de o lună,știi, eu am predat literatură comparată, mulți ani, asta fusese pasiunea mea, mi se părea literatura lumii atât de mare și literatura noastră atât de prăfuită și mică și fără vână în venă și lipsită de mesaj, erau anii 2000 și credeam că scăparea nu ne poate veni decât de la antici, eram fascinată de Adevăr și Libertate, citeam ca o apucată ca să înțeleg totul despre relativitatea adevărului și imposibilitatea libertății, mi se părea că având un corp, deja nu mai poți fi liber, nici dacă ești cocor, nici dacă ești delfin,la toate astea mă gândeam eu în tinerețea mea de tânără profesoară ziua și ceva mi puțin tânără mamă seara,până când am citit uluită Muștele lui Sartre, o revendicare a figurii cristice în Oreste, nefericitul frate al nefericitei Electra, cea chemată să comită matricidul, cea mai cumplită dintre crime, anulatoare de drept de a exista,acolo, în Muștele lui Sartre am învățat eu ce este libertatea,Oamenii sunt liberi! ăsta e secretul vieții de aici și vieții de apoi, oamenii nu știu cât de liberi sunt și trebuie să fie, târâie prin viață lanțuri imaginare, pe care le pun societatea, părinții, școala, și pe care ei CRED că le au,tu știi, Serban Vasile cât de liberi sunt, de fapt, oamenii!dragul meu Serban Vasile,
că nu știu cum să îți spun pentru că doar tu puteai să ai numele de familie sub formă de prenume, o să îți spun Vasile pentru că așa îl chema pe bunicul meu matern, Vasile Ursache, tâmplar format la Școala de Arte și Meserii, recita încă, la 80 de ani, poeme învățate în școala primară, om drept și integru, fusese în război până la Cotul Donului, apoi din toată arta și meseria a lucrat la Căile Ferate, punea traverse, el, cu mâinile alea cu care pe ”tejgheaua” de acasă făcea mobilierul pentru toată casa, pleca luni la 3 dimineață și se întorcea sâmbătă la 6 seara, iar când am intrat eu la Filologie mă întreba în fiecare an dacă l-am studiat pe Istrati, nu bre Tătaie, că noi studiem bre scriitori mari din literatura universală, iar dintre români numai pe ăia de top, era după revoluție și Tătaia aștepta de la profii de literatură din universități să îl predea pe Istrati cel interzis, așa încât, când a văzut că nu-i chip, în anul 3 s-o apucat să îmi povestească el despre Istrati, avea copiată Spovedania, cu scrisul lui de mână, scris prea mic, pentru mâna mare pe care o avea, pe caiete de matematică, avusese un amic o terfeloagă de carte, pe alocuri nici nu se mai puteau citi cuvintele așezate în colțuri, așa că Tătaia salvase cumva cartea aia și o scrisese pe caiete, pe care le ținuse în lădița de ceapă la fund, Spovedania lui Istrati mie mi-a mirosit a ceapă, am început apoi să citesc Chiralina și apoi a murit Tătaia, iar eu am făcut un doctorat recitindu-l pe Istrati,dragă Vasile, Istrati m-a întors la literatura română, pe care încetul cu încetul am învățat să o iubesc, iar acum îi sunt, pe cât pot eu, ambasador, ambasadori suntem toți căpșunarii, în felul nostru, Tătaia și Istrati m-au întors cu fața la literatura din care veneam,dragă Vasile, în literatura română se râde prea puțindragă Vasile, în literatura română nu există oameni liberide aceea te iubesc, pentru că, împreună cu o mână de alți scriitori români, mă faceți să râd, și râd ca la Moliere și plâng la final tot ca la Moliere, nu o să râd niciodată în altă limbă cum râd în limba meaiar când scrierea ta mă face să râd și apoi să plâng, când toate scrierile tale au o morală aproape orientală, la care ajungi după ce râzi ținându-te cu mâna de burtă, când scrierea ta mă convinge cât de liberi suntem,dragă Vasile, dă-mi voie să mă înclin, să îți mulțumesc că ai binevenit în Cartea Curvelor, care iată, cu ajutorul vostru se scrie, se tot scrie, întru schimbarea metehnelor mentalităților românești.Elena, te rog mult să îi transmiți, dacă nu vede mesajul meu, că vă iubesc.
[Preluare de pe Facebook]
23. - Sep 6, 2019 9:37:00 PM

* EXPLOATAREA SUFERINTEI *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



EXPLOATAREA SUFERINŢEI
Mandoc Florentina Isabella
Exploatarea emotiilor in media, marketing, politica, este poveste veche, o stim, desi ar fi bine sa avem si tehnici autoaparare impotriva manipularii ca parte a procesului educational.Dar EXPLOATAREA SUFERINTEI este absolut inacceptabila, in orice mediu sau sub orice forma si nu ar trebui sa fie permisa in niciun fel de circumstanta!Nu am urmarit la tv azi, dar am citit aici ca s-a transmis in direct momentul in care mama Luizei a aflat vestea si concluzii ale anchetei. Filmata prin gard!!! Va rog sa ma corectati daca gresesc.Aceasta situatie este extrem de GRAVA!- mass media nu ar trebui sub nicio forma sa faca asa ceva. In primul rand exista un cod al demnitatii umane, indiferent ca este scris ori nu in codul deontologic formal. O limita minima a decentei si a respectului fata de ALTA FIINTA UMANA. Prin transmiterea unei astfel de stiri persoana aflata in suferinta imensa este grav DEZUMANIZATA, transformata in produs de vanzare si instrument de rating. Aceasta limita a decentei NU poate fi depasita in niciun fel de caz, este o intruziune si un abuz grav. In al doilea rand, mass media are impact educational si transmite printr-un astfel de gest mesaje implicite legate de un sistem de valori total pervertit! Simplul fapt ca se poate face si se face asa ceva spune multe, multora, in special adolescentilor, tinerilor, dar nu numai ...
- un indicator foarte important este audienta unei astfel de transmisiuni. Este un indicator cu enorme implicatii. Pentru ca televiziunea transmite (fapta grava nr.1) dar audienta exista (milioanele de fapte grave nr.2). Daca toti oamenii aflati in fata televizorului pentru a urmari stirile, vazand ca transmisiunea se indreapta catre asa ceva, ar fi INCHIS sau ar fi schimbat imediat canalul, pastrand pentru cateva minute un moment de respect, o liniste, o tacere, vis-a-vis de niste oameni aflati intr-o cumplita suferinta, atunci si televiziunile ar intelege ceva din acest mesaj. Tacerea, absenta ratingului intr-un astfel de moment ar fi putut sa fie asurzitoare. Ar fi insemnat ceva. Ceva foarte important.Nu stiu cat de clar as putea sa spun sau de cate ori sa spun: EXPLOATAREA SUFERINTEI UMANE NU ESTE PERMISA IN ABSOLUT NICIO CIRCUMSTANTA.
[Preluare de pe Facebook]

24. - Sep 5, 2019 9:38:00 AM

* Răul

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Răul
Ciprian Mihali
Starea de bine a fiecăruia în societate depinde, uneori, de capacitatea de a-și imagina că plutește pe un ocean liniștit și însorit, iar lucrurile rele nu se întâmplă decât departe de el, pe insule izolate, într-un arhipelag în care e suficient să te orientezi bine ca să nu atingi zonele rău famate. Majoritatea cetățenilor români își imaginează și acum că lumea în care trăiesc e o călătorie lipsită de riscuri între diferitele porturi, alese cu grijă, la care știu să ajungă singuri, ferindu-se de insulele răului.Numai că s-a întâmplat ceva în toți acești ani ai indiferenței generalizate față de treburile publice, care ne privesc pe toți. Indiferența nu e o calitate, ci o boală, o metastază. Şi de aceea, peisajul societății este azi radical schimbat: oceanul nesfârșit dintre noi nu ne mai leagă, ci ne desparte. El nu mai este al binelui, ci al răului. Iar noi locuim fiecare pe insule tot mai mici, separați unii de alții și ajungând tot mai greu unii la alții.Citim și aflăm în fiecare zi mărturii tot mai îngrozitoare ale răului care a cuprins întreaga societate românească. Ne amăgim canalizându-ne steril furia pe cei mai vizibili dintre exponenții răului, aflați în vârful piramidei puterii. Dar sunt cel puțin la fel de distrugătoare pentru țesutul social, pentru punțile dintre oameni toate manifestările cotidiene ale răului din vecinătatea noastră. Tot întorcând capul sau tăcând la întâlnirea cu ororile și cruzimea, cu inumanitatea și batjocura din spitale, din administrații, din școli, de pe stradă, ne-am mințit că nu există sau că ele nu contează, bine că suntem noi sănătoși și avem de toate. Dar în tot acest timp, noi am devenit experți în pasivitate și lașitate, iar răul din jurul nostru s-a generalizat.Altfel spus, instituțiile statului, funcțiile și comportamentele sociale s-au degradat atât de mult din cauza lipsei de reacție a victimelor lor, încât au reușit să distrugă (sau au descurajat să ne nască) aptitudinile de solidarizare, de responsabilizare și de revendicare a drepturilor și obligațiilor. Astfel încât peisajul arată așa: degeaba întoarcem privirea de la rău și ne refugiem pe insulele vieții private, crezând că dacă nu vedem nedreptățile, hoția și violența din jur ele nici măcar nu există. Ele există și ne rod malurile, ne scufundă punțile și ne îndepărtează unii de alții până la a ne face să credem că suntem neputincioși în fața lor. Insulele pe care locuim sunt tot mai mici, mai numeroase și mai izolate.Uitați-i pe Dăncilă și Iohannis, pe Ponta sau Tăriceanu, niciunul dintre ei nu a construit nicio punte, ci doar au lăudat gardurile înalte. Niciunul nu a legat insulele binelui între ele pentru a face baraj împotriva extinderii răului cotidian. Şi priviți aproape, în voi înșivă și lângă voi, acolo unde se poate întinde răul. Ce faceți să-l opriți? Cum protestați împotriva lui? Cum vă revoltați când semenii, șefii, colegii, funcționarii fură, mint, distrug? Concret, ce ați făcut în ultimul an împotriva hoției, corupției, minciunii, mizeriei din spitale sau de pe străzi? Și ce aveți de gând să faceți în perioada ce vine?Nu mai ajunge să avem o casă frumoasă și un gard mare în jurul ei. Pentru că atunci când deschidem poarta, dăm piept cu lumea. Şi lumea de dincolo de poartă e fix așa cum am lăsat-o să fie: întinsă, agitată, violentă. Sau putem să închidem poarta la loc și să zicem că e cald și bine la noi. Ce ziceți, ne apucăm de treabă? Reparăm și construim ceea ce ține de noi?
[Preluare de pe Facebook]


25. - Sep 4, 2019 9:37:00 AM

* Naţionalismul de paradă pare a fi etern


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Naţionalismul de paradă pare a fi etern
Ciprian Apetrei

Cerbul de aur, mandru parca-i taur. Ultima seara, folclor patriotic. Mandria de a urla romaneste. Poate am eu o telecomanda prea vigilenta, dar nimereste doar momente de evitat.Se canta ieri "Treceti batalioane romane Carpatii". Din toate piepturile bombate de pe scena. Erau multi, sarea camasa de pe ei de cat de porniti erau. Sa treaca. Carpatii. Dar erau deja la Brasov. Sa invadeze Ploiestiul, unde voiau sa mearga? Cu cine se luptau? In public tricoloruri fluturau de zor. Oamenii aplaudau frenetic.Cantau, din pacate, varianta falsificata a acestui cantec. Cea de care si-a batut joc Paunescu la Cenaclul Flacara. Primul gest al unui patriot este sa isi respecte valorile nationale. Cantecul original, batjocorit de Paunescu ca imn al "comadantului suprem" citat exact din el, ar putea sa fie cantat ca amintire al celor care chiar au luptat pe front.Sa urli acum varianta comunista insemna sa iti fi pierdut memoria. Un semn rau al faptului ca nu mai reusim sa iesim din imaginarul nationalismului comunist. Suntem mandriiiii de izolarea noastra. Avem ceva cu altii. Mergem la un razboi incheiat acum 100 de ani. Mari viteji. Mari romani verzi.Avem Ardealul de un Centenar. Ce am facut cu el?Nu imi pot imagina francezii sarbatorind orice cu marsuri patriotice care sa celebreze victorii antigermane. S-au luptat intre ei mai mult decat noi cu ungurii. S-au impacat la un moment dat, dupa razboi. Acum au orase transfrontaliere cu dubla jurisdictie. Au infrastructura aeriana, feroviara si rutiera comuna sau interconectata. Noi trecem Carpatii mai incet ca acum 100 de ani si nu vrem sa apropiem vreo autostrada de unguri. Sa nu ne-o fure, nu de alta.O paranteza interesanta, muzica cantecului Treceti batalioane nu are un autor cunoscut. Dar exista o varinta identica in poloneza, din aceeasi perioada. O perioada a eroilor veritabili. Sa nu fim solidari cu Paunescu, ca ne rad curcile vecine.
[Preluare de pe Facebook – Autorul precizeaza ca se refera la editia de anul trecut a festivalului]