Despre mine

RADU AUREL

Blogs Home » Edu » Istorie » Istorie locală

Istorie locală

Sunt un arhivist. Adică am o "meserie" cu pretenţii de studii superioare, arhinecunoscută şi mai puţin apreciată în România. 

În genere, mă ocup de păstrarea, accesul şi protejarea acelor documente cu valoare istorică şi practică create de-a lungul timpului de instituţiile statului, firme private, persoane fizice ori juridice etc. care acum se află în păstrarea Arhivelor Argeş

Avem asemenea documente din perioada medievală până în cea contemporană, scrise cu alfabet chirilic sau latin, în limba română sau alte limbi străine: pergamente, hrisoave, zapise, hotărnicii, dosare, mape, foi volante, sigilii, peceţi, fotografii, hărţi, planuri, schiţe, registre, condici, catastife, hârţoage şi terfeloage. 

Cu alte cuvinte, de toate pentru toţi! 

În orice stat democratic, Arhivele au un rol social fundamental, iar documentele unicat pe care le păstrează sunt memoria, cu lumini şi umbre, a comunităţii locale sau a ţării în general.

Totuşi, pe blogul "Istorie locală" mi-am propus să vă prezint lucruri mai puţin pompoase, adică doar câteva fragmente, aspecte, imagini etc. din Piteşti şi Câmpulung, din Argeş şi Muşcel, extrase din patrimoniul nostru documentar. 


Opiniile exprimate pe acest blog sunt strict personale şi nu reflectă în niciun fel poziţiile vreunei instituţii sau organizaţii la care am fost, sunt sau voi fi afiliat.
 
De asemenea, propunerile şi criticile constructive sunt binevenite!


Articole Blog

01. La Centenar cu Octavian Goga - Aug 22, 2018 8:31:00 PM
Poezia în manuscris
Nopţi de pribegie

Căsuţă albă vineţie,
Sub muchea verde-a unui deal.
În noaptea mea de pribegie
De ce mi te arăţi azi mie,
Căsuţă albă din Ardeal?

Ce umbră mută, călătoare
Mi te abate azi în gând?
De ce-mi răsai strălucitoare,
De ce te văd acuma oare
Mai limpede ca orişicând?

Pesemne impuri te prădară,
Pesemne nemţii ţi-au pus foc,
Şi-un strop din urna-ţi funerară
Mi-aduce azi un vânt de ţară.
Căsuţă fără de noroc...





Arhivele Naționale - Serviciul Județean Argeș, fond Elena Perticari Davila, pachet XXXIV-30.
Poezia în varianta publicată
Vânt de seară

Căsuţă albă vineţie,
Subt culmea verde-a unui deal.
În noaptea mea de pribegie
De ce mi te arăţi azi mie,
Căsuţă albă din Ardeal?

Ce val de umbre călătoare
Mi te-abate iar în gând?
De ce-mi răsari stăruitoare,
De ce te văd acuma oare
Mai limpede ca orişicând?

Pesemne dùşmani te prădară,
Pesemne dùşmani ţi-au dat foc,
Şi-un strop din urna-ţi funerară
Tu mi-ai trimis pe vânt de seară.
Căsuţă fără de noroc...

02. Ioan A. Dobrovitz (1853-1926) - Oct 8, 2017 4:35:00 PM

Ioan A. Dobrovitz (scris și I.A. Dobrovitz, Dobrowitz, Dobroviț sau Dobrovici) s-a născut la 1 ianuarie 1853 în București. A urmat studiile la Universitatea din Leipzig, la Școala Politehnică din Viena și la Școala de Poduri și Șosele din Paris. A fost un inginer, industriaș, proprietar și om politic liberal (PNL). A colaborat alături de Barbu Delavrancea la ziarul Democrația. A fost ajutor de primar în București, inginer la CFR, membru în Comisia permanentă de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, încă de la înființarea acestui minister.

A fost ajutor de primar al Bucureștiului între 1881-1887.

A fost ales în Camera Deputaților pentru prima dată în 1888 (Colegiul II Muscel) și reales în noiembrie 1895 cu 157 de voturi[1].

La 25 iunie 1901 a depus jurământul pentru funcția de prefect al județului Muscel, funcție pe care o deține până în 1905/1906, iar în anul 1907 inspector administrativ al județului Muscel[2].

În 1905 a fost membru fondator al Băncii Muscelului din Câmpulung și membru în Consiliul de administrație[3]. În 1915 era președintele și membru în Consiliul de administrație al societății anonime pe acțiuni Petrolul[4].

A fost președinte al Comisiei Interimare a Bucureștiului (1 noiembrie 1917 – 25 noiembrie 1918), consilier pentru aprovizionarea cu făină, grâu, porumb, mori și brutării[5]. Sabina Cantacuzino, sora cea mare a fraților Brătianu, afirmă în amintirile sale că a fost numit primar al Bucureștiului în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, însă după război a fost exclus din viața politică "cu mai multă severitate decât s-a arătat pentru alții". [6].

Între 1921-1923 a fost cenzor al Societății Anonime Române (SAR) pentru Industria Forestieră al cărei președinte era Mihail Pherekyde[7].

O întâmplare neobișnuită care suscită un anumit interes datorită insolitului situației a fost relatată în presa vremii din ziua de 10 februarie 1922. Unul din servitorii lui I.A. Dobrovitz de la vila sa de domiciliu din București din Calea Călărașilor, a încercat să-și sugrume stăpânul, dar în timpul luptei atacatorul reușește să fugă „plin de sânge, fără haină și cu capul gol”[8].

O mare parte din viață a dedicat-o conducerii, dezvoltării și diversificării activității de producție de la Fabrica de Spirt din Clucereasa începând din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și până în anul decesului său (1926). A cumpărat moșia și fabrica din Clucereasa de la moștenitorii grecului Moraitu din Pitești și alte moștii ale moștenitorilor Racoviceanu și Conțescu din Racovița realizând cea mai mare moșie particulară din întreg județul Muscel. A fost și comerciant de băuturi spirtoase la Hanul Clucereasa din comuna Racoviţa, cu brevetul nr. 52.936 din 1919, comerț exercitat neîntrerupt până în 1926[9].


Model de marcă exclusivă pentru drojdii comprimate înregistrat la 01.05.1899. Prima rafinărie de spirt în România (fondată în 1864) I.A. DobrovitzFabrica de spirt rafinat şi de drojdii comprimate. Tribunalul Muscel, Secţia II, Registrul pentru înscrierea mărcilor de fabrică şi comerţ, nr. 153/1892-1939, f. 1v.Model de marcă exclusivă pentru lichiorul „Amerclucereasa” înregistrat la 05.07.1910Tribunalul Muscel, Secţia II, Registrul pentru înscrierea mărcilor de fabrică şi comerţ, nr. 153/1892-1939, f. 5v.
Model de marcă exclusivă pentru oţetul „Virginia” înregistrat la 26.02.1916. Oţetul higienic „Virginia” a primit medalie de aur la Expoziţia din anul 1903.  Tribunalul Muscel, Secţia II, Registrul pentru înscrierea mărcilor de fabrică şi comerţ, nr. 153/1892-1939, f. 7. A mai deținut o vie de 30 pogoane la Filaret de la Belu și o moșie model la Lupșani-Ialomița.

S-a implicat în viața comunității prin donații de bani, de terenuri și de materiale pentru construirea și administrarea instituțiilor locale din comuna Racovița: școală, spital, primărie și biserică ș.a. Spre exemplu, în 1919 a donat Societății Economice de Împrumut și Păstrare „Speranța” din comuna Racovița, un teren lângă primăria acelei comune, în suprafață de 548 m.p. în scopul construirii sediului acelei societăți, a mai dat gratuit materialul lemnos, a contribuit la înființarea și construirea unei uscătorii de prune care a fost clădită alături. Donațiile au fost făcute numai pentru scopurile precizate prin actele de donație. În caz că societatea „Speranța” nu va mai funcționa sau se va desființa, locul urma să revină donatorului. Această donație a fost acceptată de către președintele Societății de Împrumut „Speranța” din comuna Racovița, I.Gh. Stănciulescu[10].

S-a căsătorit în 1881 cu Eugenia (Virginia) Lucasievici (d. 1940) și au locuit în București, Calea Călărașilor, nr. 61, iar pe tipul verii la Clucereasa, județul Muscel[11].
Moare la 8 ianuarie 1926, fiind înmormântat în Cimitirul Belu din București[12].

Toată averea a fost împărțită prin act voluntar între fiicele defunctului: Ioana C. Zătreanu (în diferite documente apare cu numele de botez Jana, Jeana sau Jeanne) căsătorită cu Constantin C. Zătreanu, magistrat la Tribunalul Ilfov care a primit moșia Clucereasa cu toate construcțiile aflate pe moșie și Beatrice Dobrovitz căsătorită cu dr. C. Mărgăritescu din București[13].
Crucea de mormânt din Cimitirul Belu din București

[1] George D. Nicolescu, Albert Hermely, Deputații noștri, Biografii și portrete, 1895-1899, Editura Librăriei Carol Muller, București, 1896, p. 212.
[2] „Foaia populară”, an IV, nr. 13(125), iulie 1901, p. 7; an II, nr. 7, 14 februarie 1899, p. 3.
[3] „Monitorul Oficial”, nr. 225 din 9 ianuarie 1914, p. 10.264.
[4] „Monitorul Oficial”, nr. 7 din 8 aprilie 1915, p. 324-325.
[5] Anuarul statistic al orașului București pe anii 1915-1923, Tipografia Curții Regale F. Gobl Fii, București, 1924, p. 2.
[6] Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Brătianu (1831-1891), București, 1934, p. 67.
[7] „Monitorul Oficial”, nr. 96 din 2 august 1922, p. 4708; nr. 154 din 12 octombrie 1923, p. 7802.
[8] „Adevărul”, an XXXV, nr. 11610, 10 februarie 1922, p. 4.
[9] SJAN Argeș, Percepția Financiară Racovița, dosar 11bis/1926, f.n.
[10] SJAN Argeș, Judecătoria rurală de ocol Stâlpeni, dos. 6/1919, act autentic nr. 324/1919, apud Gheorghe Șovar, Filantropi argeșeni și musceleni, Editura Paralela 45, Pitești, 2013.
[11] Almanach du High-Life, 1914, p. 208.
[12] „Adevărul”, nr. an 39, nr. 12905, 10 ianuarie 1926, p. 3; G. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul N. Iorga, București, 1972, p. 115.
[13] „Monitorul Oficial”, partea a II-a, nr. 186 din 16 august 1933, p. 6444; Gheorghe C. Săvulescu, Comuna Colibași…, 1973, p. 73-74.
03. Documente referitoare la bombardarea orașului Pitești de către aviața germană în Primul Război Mondial - Sep 22, 2017 7:24:00 PM


 1.

Poliţia oraşului Piteşti
Nr. 1.073
9 noiembrie 1916

Domnule Prefect,
Am onoare a raporta că aeroplanele vrăşmaşe au aruncat astăzi ora 3 ½ P.M. în acest oraş, şapte bombe, în următoarele locuri:

1) În strada Tudor Vladimirescu (dosul abatorului) unde bomba a pătruns prin acoperiş în casa lui Hristea Mateş, măţar, distrugând odaia dinspre stradă şi bagajul chiriaşului Nicolae Velingher, mecanic CFR. N-a fost nicio victimă.

2) În curtea caselor d-lui farmacist N. Iliescu din strada Fraţii Goleşti n. 28, locuite de chiriaşul C-tin Iordan. Bomba a căzut în curte, lângă colţul casei, distrugând o galerie şi obiectele din două odăi unde schijele au pătruns prin ferestre şi prin scândurile galeriei, rănind în acelaşi timp pe D-na Filoftea C-tin Iordan, la umărul drept.

3) În zăvoiul din dreptul abatorului, rănind grav doi locuitori şi două femei, toţi din comuna Racoviţa, acest judeţ, care păşteau vitele în zăvoi. Tot în acest loc a mai fost rănit pe faţă şi la mâna dreaptă un caporal din Coloana 4 de Subzistenţă. Victimele au fost transportate la Spitalul militar de evacuare, din b-dul Elisabeta (Şcoala Nicolopol).

4) În strada Craiovei, trei bombe: la Radu Sămăreanu n. 152, la Ion Dogaru n. 157 şi la Bariera Craiovei, unde câteşitrele bombele, au căzut în grădini şi în câmp, fără a cauza vreo stricăciune.

5) A şaptea bombă, a căzut în grădina lui Ion Popescu din strada Smârdan n. 16, unde n-a cauzat nicio stricăciune.

Poliţai,
p. A. Fotescu



Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 80/1916, f. 117.
2.

Poliţia oraşului Piteşti Nr. ---
10 noiembrie 1916


Domnule Prefect,
Avem onoare a raporta că bombardările aeroplanelor vrășmașe făcute asupra acestui oraș în cursul zilei de 10 curent au cauzat următoarele:

1) La ora 10 AM în strada Maior Giurescu nr. 6 s-a aruncat o bombă pe acoperișul casei unde locuiește Vasile Bachidis distrugând acoperișul pe o întindere de 3 mp și tavanurile de la două camere și douăzeci geamuri.

2) Din această bombă, schijele au sărit la casa cu nr. 4 din aceiași stradă locuită de G. Nițulescu, funcționar CFR unde au spart 19 geamuri și a ucis pe un copil al său anume Gheorghe în etate de 5 ani.

3) Alte schije tot din aceiași bombă au sărit în strada Cuza Vodă nr. 23 ce este în apropiere la locuința lui Borcea Ion, funcționar CFR, rănind destul de grav la mână pe soția sa anume Zoe spărgând 14 geamuri și un cazan de aramă.

4) O altă bombă a explodat în Târgul din Vale, în fața oborului de vite rănind grav pe plutonierul Hagiu și soldatul Toma Ion din Coloana 13 de reparații și trei femei și a ucis doi cai și trei juninci.

5) La rampa gării locale, o bombă a lovit un vagon rănind ușor prin spărturi de geamuri trei soldați.

6) A patra bombă a căzut într-o câmpie din strada Colonel Chicoș fără să cauzeze vreo stricăciune.

7) După amiază la ora 2, trei bombe au fost aruncate în Târgul din Vale unde au ucis 60 vite cornute ale țăranilor care le adusese spre a le vinde Comisiei de aprovizionare a armatei.

8) La ora 2 ½ PM, alte șase bombe au fost aruncate tot în Târgul din Vale unde aviatorii dușmani au observat aglomerația de locuitori și vite aduse pentru Comisia de aprovizionare rănind grav pe băiatul Gheorghe Toarață de 15 ani din comuna Jiblea și s-au spart geamurile prăvăliei comerciantului Dumitru Ionescu.

9) La ora 3 ½ PM, două bombe au căzut la rampa gării ucigând 4 cai ai Coloanei 7 Subzistență, doi oameni bătrâni anume Gheorghe Ana în etate de 80 ani din comuna Boișoara și Nae Nicolescu din acest oraș, strada Maior Giurescu, precupeț în etate de 64 ani.


Polițai,
Aldea Predescu


Director,
A. Fotescu 

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 80/1916, f. 130.



3.

Raportul prefectului de Argeş Honoriu Bănescu către Ministerul de Interne referitor la numărul victimelor umane și pagubelor materiale făcute de  bombardamentele aviației și artileriei nemțești.  
La ordinul telefonic n. 23.145/1919 cu onoare raportăm că în oraşul Piteşti au fost victime ale aeroplanelor: 12 morţi, 1 rănit, 3 infirmi, 2 case distruse şi 6 ruinate, pagube 55.540 lei; în oraşul Curtea de Argeş: victime ale aeroplanelor: 3 morţi şi 1 rănit, 3 case şi 2 slonuri distruse, 6 case ruinate, pagube 67.607 lei. După ocuparea oraşului Curtea de Argeş de inamic au fost 7 case arse în valoare de 116.000 lei. În judeţ au fost victime ale aeroplanelor: 27 morţi, 3 răniţi şi 8 infirmi. Prin bombardament de artilerie avem: 2 morţi şi 8 case distruse în valoare de 113.000 lei. Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 210/1919, f. 82.
4.Poliţia Curtea de ArgeşNr. 10261919 martie 27
Rezultat ord. 2.441 din 26 c.(urent) am onoarea a vă raporta că din cauza bombardării acestui oraş de aeroplane şi tunurile inamice au pricinuit următoarele pagube: 3 oameni morţi şi unul rănit, 3 vaci şi 13 porci morţi în valoare de lei 14.000. Din cauza aeroplanelor au fost 3 case distruse şi 2 slonuri în valoare de lei 48.607, 6 case ruinate în valoare de lei 19.000, 7 case arse după ocuparea inamicului în valoare de lei 116.000. Total general 197.807 lei.   Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 210/1919, f. 83.
 5.Situația bombardamentelor aviației inamice în plasele județului Argeș în martie 1919 Plasa Argeş 4 morţi şi 3 răniţi din bombardările aeroplanelor şi 1 mort din cauza bombelor otrăvitoare aruncate din aeroplane. Administrator de plasă Pop. Jilanek. Plasa Bascov Fără victime umane şi pagube materiale. Administrator de plasă Cutendache(?).  Plasa Dănicei Fără victime umane şi pagube materiale. Administrator de plasă căpitan N. Racovitză. Plasa Dâmbovnic Fără victime umane, însă bombardamentul inamic a distrus Şcoala din Căteasca în valoare de 30.000 lei, a mai omorât doi boi şi a distrus o şatră a femeii Chiţa Stan Soare din satul Lagăr în valoare de 4.500 lei.  Administrator de plasă Florea Frumosu. Plasa Oltu de Sus Victime de aeroplane: 16 morţi, 6 infirmi cauzând o pagubă familiilor lor de 532.000 lei, însă fără pagube materiale. Administrator de plasă M.G. Pănescu   Plasa Oltu de Jos Fără victime umane şi pagube materiale. Administrator delegat al plasei M.G. Pănescu.    Plasa Teleorman Victime umane au fost: Vasile R. Momârlă din comuna Băseni şi Gheorghe Bărăboi din comuna Costeşti. Administrator de plasă Baltazar.    Plasa Topolog Fără pagube materiale însă cu victime umane: 6 morţi, 2 infirmi. Administrator de plasă Ion P. Slavescu(?). Plasa Uda Fără victime umane şi pagube materiale. Administrator de plasă maior A. Drăghicescu.

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 210/1919, f. 84-93.

04. Anella N. Robănescu (1891-1983) - Jan 28, 2017 12:38:00 PM
Ana Robănescu în 1928-1929Anella N. Robănescu, născută Ana Crasan (n. 02.05.1891, Câmpulung – d. 1983, Bucureşti), a fost fiica lui Nicolae Crassan (n. 1859 – d. 01.01.1928, Câmpulung, judecător de instrucţie, avocat, mare proprietar funciar, senator şi deputat conservator, fiul lui Costache Crasan, d. 1909) şi a Irinei Gheorghescu-Protopopescu (d. 06.09.1917), originară din familie de moşieri din Buzău.
Actul de naștere al Anei Crasan. Conține o mențiune referitoare la schimbarea numelui de botez Ana în acela de Anella, în conformitate cu Decretul 432/1949. Arhivele Naționale - Argeș, Colecția Registrelor de Stare Civilă, Câmpulung, registru 1/1891. 


A avut două surori: Irina (decedată la 6 luni de la naştere) şi Rodica căsătorită la 25.09.1922 cu Mihai Cârlova (judecător de instrucţie la Giurgiu, d. 07.03.1929).

În 1919 se căsătoreşte cu Mitiţă Robănescu (d. 12.04.1931, Bucureşti), inspector general silvic, originar din judeţul Dolj şi au avut doi copii: Nicolae (n. 28.09.1923, medic chirurg pediatru - d. 2004) şi Ana Irina (n. 03.08.1925) căsătorită cu Ruse Nedelea.
Ana Robănescu cu cei doi copii, Nicolae și Ana Irina.
În 2015, la Editura Vremea din București a apărut volumul semnat de Anella N. Robănescu, Jurnal de război (1916-1918). Amintiri din viața mea, ediție îngrijită de Ruse Nedelea, ginerele autoarei.

Acest volum aduce în prim-plan viața familiei Crassan din Câmpulung-Muscel prinsă în atmosfera  Primului Război Mondial (1916-1918), refugiul în Moldova, la Iași și apoi la Botoșani, revenirea după război la Câmpulung, date biografice/genealogice despre familiile Crasan din Câmpulung și Gheorghescu-Protopopescu din Buzău. 


Deși a avut o copilărie și adolescență lipsite de griji, într-o familie înstărită și iubitoare, tipic burgheză de la începutul secolului al XX-lea, Anela Robănescu nu a fost ocolită de capriciile vieții și ale istoriei. După decesul soțului este nevoită să-și crească singură cei doi copii, iar după instaurarea regimului comunist în România, la vârsta de 65 de ani este întemnițată sub des folositul pretext de uneltire contra regimului, fiind eliberată după cinci ani.



















Fișa matricolă penală (sursa) întocmită pentru perioada detenției la Jilava și Miercurea-Ciuc (1959-1963).


„Din Primul Război scăpasem de bine de rău, cu toate privațiunile și umilințele la care am fost supuși. Dar din acest nou război, care a fost mai cumplit, nu avem cum să știm cum vom scăpa și ce se va alege de noi, de neamuri, de rude, de toți și de toată țara. Războiul a venit dimpreună cu toate nenorocirile care au urmat. Nu mai am nici puterea și nici curajul a scrie prin câte am trecut. Eu am plătit cu închisoarea o faptă creștinească, de ajutor moral și material, oferind adăpost unui om care era fugărit și fugea de urgia care se abătuse asupra noastră, a tuturor. Dumnezeu m-a ajutat să rezist groaznicului regim al închisorii, al umilinței și decăderii umane, despre care nu se va scrie niciodată așa cum a fost și cât este de necrezut cum au putut suferii oamenii de la... oameni! Am 83 de ani, sunt sănătoasă, cu sufletul plin de griji pentru copiii mei, pentru sănătatea lor. Copiii mei rămân în sufletul meu tot copii, deși sunt oameni maturi. Ultima mea dorință este ca ei să fie lângă mine când îmi voi da sufletul. Nu le las prea multe, că nu am nici eu. Vremurile răsucite, așa cum sunt acum, mi-au furat tot ce aveam mai sfânt, mai curat și mai bun pentru ei. Dorința mea este să nu uite niciodată căldura și dragostea sufletului meu! Anella, București, 3 august 1973”.      Anella N. Robănescu, Jurnal de război (1916-1918). Amintiri din viața mea, Editura Vremea, București, 2015, p. 127-128.   
05. Despre Şcoala de băieţi de la Mânăstirea Cotmeana înfiinţată în 1871 - Dec 12, 2016 9:25:00 AM


România Comitetul Şcolar din comuna Drăguţesci-Cotmeana Judeţul ArgeşiuAnul 1873 luna mai 18
Prea honorate Domn!
În această comună se află preţiosul monument, Monastirea Cotmeana (devenită acum biserică de mir), ce ni-a lăsat ilustrul Domnitor Român Mircea Basarab, în memoria uneia din biruinţele ce a repurtat contra oştirilor duşmane. Din zidirile acestui templu sacru, de unde altădată Heroul de la Rovine, etc., insufla de multe ori respectul către vrăjmaşii ţărei, şi de unde mai în urmă se răspundeau cu profusiune faptele caritabile, noi, obştea acestor locuri respectabile, am socotit că acum e bine să se răspândească, de aci, puternicele raze ale luminei şi culturei, prin cari fiii sătenilor – cu ai cărora stremoşi Marele Mircea realisa faptele cele mari – să poată deveni oameni onesti şi demni de străbunii lor. Pentru aceea, acum doi ani, după cererea obştei şi prin concursul celor ce voiesc luminarea sătenilor, s-a şi înfiinţat în încăperile acestei Monastire o scoală de băeţi, unde, pre lângă copiii comunei, sunt internaţi preste 20 copii din satele vecine, cari studiază cu succes, şi al cărora număr se adaogă anualmente. Şi fiindcă această scoală a devenit un centru de lumină al acestor localităţi, înfiinţarea unei bibliotece este foarte mult simţită acum de către toţi oamenii de bine, căci, prin aceasta, pe d-o parte copiii fără mijloace nu ar mai obpune obstacule la frecventarea scoalei, eară pe d-alta oamenii cu sciinţă de carte (de cari sunt mulţi aici) vor găsi acele cărţi şi foi periodice din cari să tragă foloasele ce le poate da o lectură de ideie mature. Spre acest scop, s-a şi format un început de bibliotecă, mulţămită câtorva persoane cu dor de cultura ţeranului. Acum ne adresăm şi către D-stră, încuragiaţi de probele ce aţi dat spre a înlesni cultura Românilor, şi vă facem un călduros apel a contribui şi pentru înavuţirea acestei bibliotece, numită Mircea Basarab, cu opuri în natură sau cu alte donaţiuni, pre cari le veţi adresa Comitetului «la Scoala din Monastirea Cotmeana». Cu aceasta ni veţi procura plăcuta ocasiune de a vă înregistra între fondatorii bibliotecei. Primiţi prea honorate Domn încredinţarea despre cea mai distinsă stimă şi consideraţiune ce vă păstrăm. Membri Comitetului: I. Morait, D. Pârvu, G.G. Băcanu, Preot C. Arsenescu, A. Davidescu Învăţătorul scoalei: I. Thomescu  Prea honorat D-sale Domnul Petre Cecropide Primaru Comunei Urbane Pitescii        © Arhivele Naţionale – Argeş, fond Primăria oraş Piteşti, dosar 1/1873, f. 116.

06. Despre prostituatele din Piteşti în 1874 - Dec 9, 2016 9:12:00 AM
Romania
Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunei Publice
Revisorele Şcolar din judeţul Argeş
No. 83
Piteşti, anul 1874, luna iunie 5

Domnule Primar,
Cunoaşteţi foarte bine că strada pânprejurul ambelor scoalelor primare este barecadată de locuinţele prostituatelor ale căror viaţă desfrânată şi liberă este vătămătoare bunurilor moravuri junimei studioase ce frecventează scoalele menţionate.

Cred că nu mai pucin cunoaşteţi că în toate părţile chiar pucin civilizate ale Europei, autorităţile comunale au luat măsuri ca locuinţa suscitatelor selfidelor să fie cât se poate mai în depărtare de centrul unei urbe şi totdeodată constrânse aceste dame în intervalul zilei de a apare pe strade cu cârdu comportându-se în faţa trecătorilor cu maniere scandaloase şi espresiuni de feliul vieţii lor cari vatămă auzul tinerimei şi conrupe inima.

În interesul dar junimei noastre studioase Domnule Primar vă rog să binevoiţi a lua măsuri ca prostituatele dupe strada schoalelor să dispară sau cel pucin deocamdată să se oblige a fi mai constrânse în casele lor în intervalul zilei şi a nu sta pe strade în facia elevilor cu pepţi deschişi şi despletite provocând tentaţiuni spiritelor junimei ce are nenorocirea a fi espus în timpul recreaţiunei şi înainte de a intra în clase acestor fiinţe corupătoare.

Interesul ce aţi arătat şi arătaţi pentru schoalele din urbea noastră şi ca persoană privată şi încă mai mult ca primar şi preşedinte al Comitetului schoalelor mă face să fiu convins că nu veţi mai tolera persoanelor mai sus indicate să mai locuiască tocmai în centrul urbei şi în facia schoalelor noastre, ci veţi lua dispoziţiunile cele mai energice şi de vigoare spre mutarea lor şi evitarea răului.

Primiţi Domnule Primar încredinţarea deosebitei mele consideraţiuni.

Revisorele Al. Theodosiade

[Rezoluţia primarului oraşului Piteşti]

1874 iun. 5
N. 1779
La […] de eri ce s-au făcut regulament în cestiunea de faţă care s-au şi pus […] poliţiei locală în aplicare.


 © Arhivele Naţionale - Argeş, fond Primăria Piteşti, dosar 5/1874, f. 40. 

07. Sevastiţa Vasilescu din Piteşti. Testament (1921) - Nov 9, 2016 9:38:00 AM
Testamentul Sevastiţei Vasilescu din Piteşti (1921) prin care aceasta donează bani şi imobile Casei  Şcoalelor din Bucureşti cu scopul de a se construi o Şcoală de Fete în Piteşti care să-i poarte numele. Pe locul caselor sale din Piteşti funcţionează în prezent Colegiul Naţional "Zinca Golescu", fost Liceu de Fete "Mihail şi Sevastiţa Vasilescu" care a funcţionat cu această denumire până în 1947[1]. 
[1] Gheorghe Şovar, Filantropi argeşeni şi musceleni, Editura Paralela 45, Piteşti, 2013, p. 12-15, 74-77.

TESTAMENT

Până ce subscrisa sunt în întregimea facultăţilor mele mintale şi sănătoasă, din libera şi ultima mea voinţă am hotărât să se urmeze cu avutul meu, după încetarea mea din viaţă, în modul următor: 1.                        Las Ministerului Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor din Bucureşti: a) casele mele din Piteşti, din str. Egalităţii nr. 88 cu locul şi grădinele şi tot ce e sădit şi clădit pe el, cum şi mobilierul aflat în case, afară de cel mai jos arătat. Acest loc şi grădini merg până în grădina de pe deal gardul cel viu; b) moşia mea Vlăşcuţa Burdea din com. Hârseşti, jud. Argeş, cu conacul ce am în sat, pe locul împrejmuit, cu toate clădirile şi sădirile de pe el, aşa precum se vede în planul şi hotărnicia moşii, făcută de inginerul Spiroiu, confirmată de Tribunalul Argeş, atât cât a mai rămas după expropriere prin împroprietărirea ţăranilor şi izlazul comunal; c) suma de lei 69.000 din lei 96.000 consemnaţi cu recipisa Casei de Depuneri nr. 60.772/1919 şi 26.515/1920, schimbând pe cea cu nr. 34.736/1912; d) suma de aproximativ lei 114.661 ce vor rezulta din preţul exproprierii celor 104 ha pentru împroprietărire şi izlazul comunal al locuitorilor, conform legii  de expropriere făcută în moşia mea Vlăşcuţa Burdea, pentru care am obţinut deciziunea Comisiunii Regionale de Expropriere, contra căreia fiind nemulţumită am făcut apel la Curtea S. I Apel Bucureşti.Toate acestea le las Ministerului Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor din Bucureşti, cu rugămintea şi îndatorirea ca pe locul caselor mele sus arătate la litera a) din acest testament să facă un local de şcoală propriu pentru o şcoală de fete care să servească la instrucţiunea şi educaţiunea femeii şi care şcoală în veci să poarte numele de şcoala „Mihail şi Sevastiţa Vasilescu”.Această şcoală o va administra şi îi va da destinaţiunea ce Ministerul Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor din Bucureşti va crede de cuviinţă şi aşa cum va socoti mai bine şi mai folositor în atingerea scopului sus arătat, fără amestecul nici unuia din urmaşii mei.2.                        Din sumele prevăzute mai sus, deduse sumele ce las pentru şcoală Ministerului Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor tot în bonuri, las nepoţilor mei mai jos arătaţi următoarele legate: a)                        Doamnei Eugenia General Spiroiu suma de lei 6.000 înscrisuri funciare rurale 5% rugând-o să-mi facă cuvenitele pomeniri; b)                       D-nei Elena Radovici lei 2.000 tot înscrisuri funciare rurale 5%, fără nicio sarcină; c)                        D-şoarelor Lilica şi Lizica Radovici câte 2.000 lei la fiecare şi înscrisuri funciare rurale 5%, fără nicio sarcină; d)                       Doamnei Sofia Lerescu lei 2.000 înscrisuri funciare rurale 5%, idem fără sarcină; e)                        D-nei Elena Nicolopolu lei 6.000 înscrisuri funciare rurale 5%, idem fără sarcină;f)                         D-nei Zoe Zamfirolu lei 2.000 înscrisuri funciare rurale 5%, idem fără sarcină;g)                        D-lui Nicu Becu lei 2.000 înscrisuri funciare rurale 5%, fără vreo sarcină;h)                       D-lui Gogu Nicolopolu lei 1.000 înscrisuri funciare rurale 5%, fără vreo sarcină;i)  Femeii mele din casă Safta I. Stoica lei 2.000, precum şi dreptul a locui cât va trăi odaia d-alături unde dorm eu azi şi galeria cu geamlâc spre a îngriji de mine cât voi trăi şi a-mi îngriji de facerea pomenirilor cerute de religie, precum am rugat mai sus pe nepoata mea Eugenia Spiroiu. 3.                        Moşia Gura Boului din com. Gura Boului jud. Olt o las nepotului soţului meu decedat, d-lui Iancu Drăgulescu, cu toate clădirile şi sădirile aflate pe ea, a o stăpâni el şi urmaşii lui şi pe care moşie i-am lăsat-o în stăpânire chiar de la moartea soţului meu.     4.                        Locul după deal, din capul grădinii caselor din Egalităţii începând cu gardul cel viu şi până în strada din deal str. Traian, aşa precum l-am stăpânit şi eu îl las Bisericii Sf. Treime, fosta Schitul Beştelei spre a-l stăpâni şi a se folosi de el cum va crede epitropia şi spre veşnică pomenire a soţului meu, a mea si a neamului meu, cât va fi biserica.5.                        Odaia în care dorm eu azi pe geamlâc aş dori să o locuiască nepoata mea Elena Nicolopolu pe care să şi-o aranjeze cu ce va alege din mobilierul casei mele, rufele şi cele trebuincioase aşternutului care vor aparţine ei, deoarece rog pe onor Minister s-o aducă ca profesoară la şcoala ce va înfiinţa, precum am dispus mai sus, aceasta fiind meseria ei. 6.                        Am consemnat cu recipisa nr. 98/1921 a Administraţiei Financiare Argeş lei 24.000 în titlurile Împrumutului Unirea din 1919 încă specificate; această sumă, din care d-sa executorul meu testamentar, de va avea nevoie pentru pomenile mele, va ridica 4.000 lei în bonuri, va servi spre a forma un fond al cărui venit perpetuu, în fiecare an la Sf. Mihail se va întrebuinţa pentru cumpărarea de haine şi încălţăminte la câţi se va putea din elevi, copii săraci din oraş. Fondul acesta se va putea adăuga şi mări de judeţ şi comună prin orice mijloace; el va fi trecut în bugetul comunei, sub denumirea de „Fondul Mihail şi Sevastiţa Vasilescu” şi se va administra de d-nii prefect şi primar locali, după vremi.7.                        Înmormântarea mea am regulat-o trăind cu Societatea Ajutorul a Preoţilor din Piteşti, am achitat costul şi am încredinţat actele executorului meu testamentar, rugându-l a îngriji a se face întocmai cum am hotărât cu toţi. Odăjdiile bisericeşti făcute de mine pentru Biserica Sf. Treime şi cari odăjdii sunt în casa mea, vor ornamenta sicriul meu până la înhumarea mea, după care se vor încredinţa parohului enorii acestei biserici servind sfintelor slujbe şi întru pomenirea soţului meu, a mea şi a neamului meu.8.                        În caz că vreunul din legatele sus arătate va deveni caduc sau să fie refuzat, suma din el se va afecta legatului celor 24.000 lei de la nr. 6 pentru îmbrăcămintea copiilor săraci.9.                        Rog pe d-nul Ion P. Comăneanu, avocat [din] Piteşti, fost bun prieten al soţului meu şi după moartea lui, al meu bun sfătuitor, a fi executorul dorinţelor mele din acest testament, îngrijind de executarea lui cel mai bine si mai de timpuriu; d-sa va percepe veniturile până la executarea legatelor cari vor servi spre acoperirea cheltuielilor ce s-ar ocaziona cu executarea lui.10.                    Când d-sa din vreo împrejurare, n-ar putea executa această însărcinare, rog pe d-l prefect al judeţului şi d-l primar al oraşului Piteşti să ia d-lor sarcina de a executa dorinţele mele din acest testament după trebuinţa ce va fi.Orice testament al meu anterior acestuia sub orice formă şi la orice epocă ar fi făcut îl declar nul şi de nul efect.Aceasta fiind libera şi ultima mea voinţă am făcut acest testament scris de d-l avocat Ion P. Comăneanu din Piteşti după voinţa şi dictatul meu, l-am subscris propriu în faţa d-lui judecător delegat de Tribunal, fiindcă după cum rezultă din certificatul medical anexat coalei, nu pot părăsi casa, care mi l-a cetit, mi-a luat declaraţia conform legii şi l-am rugat a se autentifica conform legii.Făcut în Piteşti, azi, la 31 mai 1921.[Urmează semnătura:] Sevastiţa M.Vasilescu.”    

Tribunalul Judeţului Argeş, Secţia I
Proces-verbal de autentificare nr. 1330                                                                                Astăzi 31 mai 1921Noi Em. Cămărăşescu, judecător de şedinţă la Tribunalul Argeş, S. IAvând în vedere delegaţiunea ce mi s-a dat de dl. Prim Preşedinte al Tribunalului privind rezoluţiunea pusă pe suplica înreg. la nr. 14.230 de astăzi de a instrumenta la domiciliul d-nei Sevastiţa Vasilescu din Piteşti str. Egalităţii nr. 88 care se află bolnavă, autentificarea testamentului său. Constatăm că astăzi data de mai sus însoţit fiind de dl. I. Grigorescu ajutor grefier al Tribunalului ne-am transportat la domiciliul numitei sus arătate şi am găsit prezinte pe testatoarea Sevastiţa Vasilescu, personal cunoscută de noi. Am mai găsit prezinte pe dl. I. Comăneanu avocat din Piteşti personal cunoscut de noi care ne-a declarat că este scriitor şi redactor al testamentului după dorinţa părţii, testatoarea, fiind întra-adevăr bolnavă suferind de miocardită şi dureri reumatice, după cum se constată din certificatul medical liberat de dl. doctor I. Marinescu aflat la dosar, însă în întregimea facultăţilor sale mintale, după cum ne-am încredinţat din convorbirea ce am avut cu numita. Apoi testatoarea Sevastiţa Vasilescu ne-a prezentat pe lângă petiţiunea care s-a înregistrat la nr. 14.231 de astăzi testamentul său ce a format în dublu exemplar, dintre care numai unul iscălit şi a cerut atât în scris cât şi verbal autentificarea acestui testament. Împreună cu grefierul, am citit din cuvânt în cuvânt testamentul în prezenţa şi auzul testatoarei şi scriitorului care la întrebările puse de noi testatoarea a declarat că acest testament ce i s-a citit este al său, că este făcut cu consimţământul său şi din libera şi ultima sa voinţă, că este scris şi redactat de d-nul avocat I.P. Comăneanu după dicteul său. dl. avocat I.P. Comăneanu ne-a declarat că dânsul a scris şi redactat testamentul după voinţa şi dicteul testatoarei şi că a semnat testamentul cu această menţiune. În urmă apoi testatoarea şi scriitorul au semnat în faţa noastră şi exemplarul al doilea scris pe coală cu timbru mobil de 2 lei ce este a se păstra la aceştia iar noi am vizat cu semnătura noastră ambele exemplare pentru nepreschimbare.
Noi judecătorul,Luând act de declaraţiunile testatoarei şi scriitorului. Văzând art. 860 şi urm. din Codul Civil. Dăm autenticitatea legală acestui testament scris pe coală timbrată de lei zece (10), iar al doilea exemplar scris pe coală cu timbru mobil de lei doi. Pentru autentificare s-a aplicat şi anulat două timbre mobile în valoare de doi lei şi un timbru statistic de 0,25 lei. Drept care am încheiat la domiciliul prezentul proces-verbal de autentificare semnat de noi şi grefier. Judecător, E. Cămărăşescu. Grefier, I. Grigorescu.  
Arhivele Naţionale - Argeş, fond Tribunalul Argeş, Secţia I, acte autentice, dosar 14/1921, f. 96-100. 





            
08. Planul orașului Pitești (1943) - Oct 24, 2016 5:12:00 PM

Planul orașului Pitești. (Străzi și trotuare în curs de execuție) Data: 10 februarie 1943Desenator: Constantin Rădulescu  Scara: 1:10.000Dimensiuni: 43X52 cm  Beneficiar: Primăria Pitești. Serviciul Tehnic Pitești
Șeful Serviciului Tehnic: C. Simionescu
© Arhivele Naţionale - Argeş, Colecţia Planuri și Schițe, nr. 153. 
Accesați fullscreen pe GigaPan 
 
09. Cele două Românii surprinse într-o poză din 1942 - Oct 18, 2016 6:05:00 PM

Cele două Românii surprinse într-o poză la Curtea de Argeș în 1942. 

Pe o stradă centrală din Curtea de Argeș se observă în prim-plan un grup de patru bărbați reprezentând elita (administrativă) în care se află: avocatul Constantin Popescu – prefect de Argeș și președinte al Comitetului de Patronaj al Operelor Sociale Argeș, Marcel Stati – secretarul general al Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale București și farmacistul Nicolae Bobancu din Piteşti, purtând îmbrăcăminte de toamnă-iarnă, aflat în trecere pe lângă două țărănci desculțe cărând pe cap un coș de nuiele. Arhivele Naționale - Argeș, Colecția de Documente Istorice, pachet XC/1, f. 8. 
10. Posesori de trăsuri de lux pe arcuri din Piteşti în 1867 - Sep 7, 2016 11:35:00 AM


Listă de rencensimentul(!) făcut pentru trăsurile de lucs(!) pe arcuri aflate în comună, ale căror proprietari au şi cai disponibili pentru dânsele. 1867 aprilie.
No. Numirea proprietarilor Număru’ trăsurilor Observaţii 1.        Theodor Brătianu 1
2.        Toma Pleşoianu 1
3.        Costică Vărzaru 1
4.        Dimitrie Dragoescu 1
5.        Nae Slăvescu 1
6.        Sultana Tigveanca 1
7.        Nae Balotă 1
8.        Fotache Tomescu 1
9.        Iancu Stoenescu 1
10.    Radu Fărcăşanu 1
11.    Simion Pandele 1
12.    Costică Budişteanu 1
13.    Ghiţă Enescu 1
14.    Victora Brătianu 1
15.    Emanoil Ighel 1
16.    Ion Nicolopol 1
17.    Ion Moraitu 1
18.    Nae Antonescu 1
19.    Dimitrie Caguilea 1
20.    Emanoil Eftime Nicolau 1
21.    Costandin Morait 1
22.    Pavlache Marcu 1
23.    Ghiţă Ganciu 1
24.    Gheorghe Papadopol 1
25.    Theodoriţa Ef. Dimitriu 1
26.    Domnica Teodoridis 1
27.    Mihalache Vasilescu 1
28.    Nae Cornăţeanu 1 Veche 29.    Ion Meculescu 1 Veche 30.    Mihail Bogdan 1
31.    Nae Gherman 1
32.    Theodor Marioteanu 1
33.    Toma Ştefănescu 1
34.    Răducan Paraschivescu 1
35.    Nechifor Ivanovici 1
36.    Petrache Atanasiu (Birjar) 1
37.    Alecsandru Theodosieadi 1
38.    Costică Negulescu 1 Veche 39.    Daniel Chiriţescu 1
40.    Theodor Naom 1
41.    Doctor Epites 1
42.    Costică Lerescu 1 Veche 43.    N. Gorovei 1
44.    Panait Săvescu 1
45.    Eduard Echel 1
46.    Theodor Socolescu 1
47.    Pavlache Pandele Negrea 1
48.    N. Hirisescu 1
49.    Odisef Ioanid 1
50.    Theodor Dobrieanu 1

Peste tot cincizeci trăsuri.Perceptor, Raicovici
Arhivele Naţionale Argeş, fond Primăria Piteşti, dosar 4/1867, f. 92(f)
Arhivele Naţionale Argeş, fond Primăria Piteşti, dosar 4/1867, f. 92(v)

11. Proiect de Parc la Izvoru-Argeș pe proprietatea colonelului I. Perticari (12.02.1904, Reims) - Aug 28, 2016 8:06:00 PM
Proiect de Parc realizat de arhitectul peisagist francez Édouard Redont pe proprietatea colonelului Ion Perticari din comuna Izvoru-Argeș căsătorit în 1882 cu Elena Davila.




















12. Hartă de care s-au folosit autoritățile maghiare cu prilejul Dictatului de la Viena (30 august 1940) - Mar 21, 2016 8:27:00 PM
“HARTA ETNOGRAFICĂAARDEALULUI ȘI UNGARIEI DE EST DINANUL 1930-1939COMPLECTATĂ CU HARTA ETNOGRAFICĂA ROMÂNIEI DIN ANUL 1930”SCARA 1:750.00095/130 cm
“Este harta de care s-au servit autoritățile maghiare pentru a dovedi drepturile pe care le pretind. Am schimbat numai culorile, reprezentând cu violet pe Unguri, cu roșu pe Români și portocaliu pe Germani. Opinia publică imparțială să examineze și să judece, cum a fost ea indusă în eroare în privința situației și a drepturilor noastre”.  
INSTITUTUL GEOGRAFIC MILITAR, 1940
Deținător: Arhivele Naționale - Argeș, Colecția de Hărți, nr. 75 și 76. 

(Pentru a accesa hărțile pe GigaPan dați click pe numerele de mai sus)
13. Eroii satului Gruiu - comuna Căteasca - Jan 2, 2016 5:36:00 PM

Tablou cu Eroii Comunei Gruiu – Argeş aflat la Biserica parohială din satul Gruiu

Campania 1916-1918 Campania 1941
Tănăsescu M. – Sergent
Anghel D.R. – Soldat
Anton S.I. – Soldat
Buşcan F.F. – Soldat
Bănuţoiu I.N. – Soldat
Cârstea Dumitru – Soldat
Constantin S.I.
Dincă Gh. Const.
Fratea M.
Florea Gh.I.
Gheorghe A.Gh.
Gheorghe I.R.S.
Lungu Gheorghe
Necula Z.
Nedelea Petre
Nae B. Gheorghe
Popa Nicolae
Preda Nicolae
Pălici Nicolae
Pălici C.
Pandele I. Petre
Stanciu T.
Şerban Nicolae
Voinicilă Gheorghe
Cârstea D. Dumitru
Cârstea B.S.
Anghel A.R.S. 
Cârstea I.M.
Negoescu M. Ioan (Badea) Sergent T.R.
Popescu Gh. Inocenţiu, Cap. T.R.
Dumitru I. Marin, Caporal
Stan R. Simion, Fruntaş
Buşcan St. Marin, Soldat
Burcea Gh. Gheorghe, Soldat
Dobre Florea, Soldat
Florea St. Ion, Sergent
Alexe N. Gheorghe, Soldat
Costache Ghe. Gavrilă, Sergent
Sergent Mihai Gheorghe



Negoescu M. Ioan (Badea) Sergent T.R.





Monumentul Eroilor aflat în curtea Bisericii parohiale din satul Gruiu (foto 2015)Monumentul Eroilor aflat în curtea Școlii gimnaziale din satul Gruiu (foto 2015)

Listă cu Eroii comunei Gruiu (în prezent sat în comuna Căteasca, judeţul Argeş) din Primul Război Mondial, întocmită în anul 1919. 
14. Biserica cu hramurile Adormirea Maicii Domnului şi Cuvioasa Paraschiva din satul Gruiu (comuna Căteasca) - Jan 2, 2016 4:47:00 PM


 Începuturile Cinstitei Ocârmuiri Argeş Suptocârmuirea Găleşăşti
"Aleşi satul Cacaleţi de Jos au îndreptat la Suptocârmuire atât o adeverinţă din partea a 40 familii care a aflându-să în lipsă de preot cer prin rugăciune hirotonisirea unui grămătic din satul lor şi anume Costache popa Gheorghe cât şi raportul lor de dreapta cerere a acestor locuitori. După care Suptocârmuirea cercetând spre aflarea adevărului au dovedit cuviincioasă cererea acestor locuitori din pricină că aceste familii în no. dă 40 să află deosăbite de satul numit într-un cătun, iar mai cu seamă că deşi sunt trei preoţi în sat, dar după legiuire socotindu-să fieşcare în lucrare pe 50 familii. Acest cătun de 40 trecând mai mult nu se pot îndemâna preoţii a-i împărtăşi şi pă dânşii cu semnele sfintei legi. De aceea să îndreptează la cinstita Ocârmuire pomenitul grămătic cu toată formalitatea care le şi este neînclinat la niciun fel de dare ca să să facă cu dânsul cuviincioasa punere la cale spre a învrednici în nart, ci dar pă seama bisericii acestui cătun unde să prăznuieşte hramul Cuvioasa Parascheva. Suptocârmuirea I. Balotă". 1837 fevr. 4      

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 47/1837, f. 1.
1. Personalul bisericii
În 1837, preoți erau următorii[1]:
 Cacaleţii de Jos:
1. Preoţi şi diaconi care plătesc plocon – Dumitru Mogoşi (în slujbă) şi Cotache sin popa Gheorghe (rămas pă dinafară); Dragomir Mihai (cântăreţ), Costandin Dumitru (paracliser);  hram bis. Cuvioasa Paraschiva.


2. Preoţi şi diaconi care plătesc plocon – Gheorghe Costandin (în slujbă), Stancu popa Gheorghe (în slujbă), Gheorghe Stan (cântăreţ), Velcea Din (paracliser); hram bis. Cuvioasa Paraschiva.


3. Manea Gheorghe ot Furdueşti  (în slujbă, nu plăteşte plocon), Dinu Jugravu (cântăreţ), hram bis. Ierarh Nicolae („Acesta să află în slujbă la biserica cătunul Răteşti ce ţine de satul Cacaleţi de Jos).
Cacaleţii de Sus:  Neagoe sin popa Sima (în slujbă), Ivan Pătru (cântăreţ), hram bis. Cuvioasa Paraschiva În statistica întocmită în 1864 de protopopiatul plaselor Piteşti, Găleşeşti şi Cotmeana sunt cuprinse următoarele informaţii[2]:
Cacaleţii de Jos: Nr. biserici – 2: cu hramul Cuvioasa Paraschiva; Nr. familii – 156Nr. preoţi – 3: proistos G. Vărgatu, 31 ani, hirotonisit 26 octombrie 1856; preot Costache, 52 ani, hirotonisit 11 aprilie 1834; preot Stancu, 62 ani, hirotonisit 8 ianuarie 1834; cântăreţ  M. Popescu, 21 ani; paracliser Stan Popescu, 25 ani şi Petre Popescu, 17 ani. [1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 20/1864, f. 55-66
[2] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 47/1837, f. 86-87.


 Construirea bisericii din satul Cacaleții de Jos (Gruiu)  
 Protopopul plasei Găleşeşti făcea cunoscut episcopului în iunie 1864 următoarele:„Locuitorii din comuna Cacaleţii de Jos … arată că au pregătit tot materialul necesar pentru a construi o nouă biserică din temelie în locul celei vechi dărăpănată cu patroana Cuvioasa Paraschiva. Subscrisul având în vedere că acea comuna se compune din 156 familii în care deşi se mai află o veche biserică de lemn pusă tocmai în marginea satului, - pe când cea ce urmează a se construi este în centrul comunei – negreşit că cea veche luând şi cea nouă săvârşire, o să rămâie închisă căci se află mai de tot ruinată şi astfel toţi locuitorii se vor aduna la o singură biserică. Prin urmare, în prevederea şi consideraţiunea celor de mai sus cu respect vă rog Preasfinţite să binevoiţi a da voie şi binecuvântare spre a se putea începe lucrarea”[1]. Răspunsul episcopului din iunie 1864 este următorul[2]: „La cererea făcută de cucernicia ta … răspundem că până mai întâi nu ne vom informa exact de ce anume material are a fi clădită biserica cea nouă din comuna Cacaleţii de Jos în locul uneia din cele vechi, dacă locuitorii pot a o săvârşi cu toate cele trebuincioase şi dacă consimt şi ei la prevăzătorul considerent zis de cucernicia ta că clădindu-se biserica cea nouă au a fi întruniţi toţi într-o singură enorie, fără pretenţii, nu putem ceda pentru începerea lucrării celei noi”.Protopopul răspunde: „Biserica ce voiesc a face locuitorii din comuna Cacaleţii de Jos este de zid şi că pot să o săvârşească cu toate cele trebuincioase. Iar cât pentru considerentul prevăzător că luând fiinţă construcţiunea acestei biserici toţi locuitorii o să se unească într-o singură enorie este prea adevărat, după cum singur m-am încredinţat din întrebarea ce le-am făcut în faţa locului, unde toţi au aderat la această centralizare de enorie. Prin urmare, cu respect vă rog iarăşi cu tot dinadinsul ca să binevoiţi a da înalta-vă dezlegare pentru începerea lucrării fiindcă meşterii şi locuitorii aşteaptă”[3]. Răspunsul episcopului din iulie 1864:„Pe temeiul încredinţărilor şi al desluşirilor date de cucernicia ta … dăm voie şi binecuvântare pentru începerea clădirii bisericii din comuna Cacaleţii de Jos asupra cării lucrări cucernicia ta să urmezi după povaţa sfintelor bisericeşti canoane”[4]. Protopopul judeţului Argeş, iconom I. Păunescu, în adresă către episcopul Neofit Scriban din octombrie 1871 îi făcea cunoscut şi solicita următoarele: „Biserica din comuna Cacaleţii de Jos, plasa Găleşeşti, cătunul Gruiu Nou cu hramul Cuvioasa Paraschiva a cării zidire s-au început în anul 1864 în locul celei vechi prin ordinul înalt preasfinţiei voastre nr. 591 iulie 18, luând desăvârşire de orice lucrare precum mă încredinţează preotul şi ctitorii acelei biserici prin suplica înregistrată la nr. 424 pentru care se roagă a li se sfinţi în ziua de 11 noiembrie. Suscrisul în baza cererii numiţilor viu cu cel mai profund respect şi vă rog preasfinţite stăpâne să binevoiţi a-mi da voie şi blagoslovenie în locul sfinţii voastre pentru a ei sfinţire, ordonând a se libera sf. moaşte, sf. mir şi un antimis trebuincios la această biserică. Binevoiţi vă rog înalt preasfinte stăpâne a primi încredinţarea prea deosebitei mele consideraţiuni şi a respectului ce vă conserv”[5].
[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 13.
[2] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 15.
[3] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 15.
[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 16.
[5] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 26.

Biserica din satul Gruiu construită între 1864-1871. Fotografie realizată de Alexandru C. Ene în ianuarie 2011, disponibilă aici
Pisania bisericiiTextul pisaniei:

Cu ajutorul Tatălui, al Fiului, al Sf. Duh s-au zidit din nou această sf. biserică cu hramul Adormirea M. Domnului şi Cuv. Paraschiva de robii lui Dumnezeu ctitorii sf. biserici acesteia mai ajutorând şi alţii. Săvârşită în zilele Preasfinţii sale părintele episcop Neofit Scriban în anul 1871. Pictura s-a renovat în anul 1944 de pictorul N. Nicolescu şi în anul 1976 de către pictorul Nicu Ioana Vâlcele din îndemnul, binecuvântarea şi ajutorul dat de P.S.S. episcop Iosif Gafton şi cu supravegherea P.C. preot protoereu Const. Dejan, preot paroh fiind pr. Ioan Bărănescu cu fondurile dăruite de credincioşii parohiei care pentru credinţa străbunilor n-au pregetat la împodobirea şi înzestrarea ei. Pomeneşte Doamne întru împărăţia Ta pe cei ce iubesc locaşul slavei talePictor Nicu Ioana, 19..

Tabloul votiv



 Câteva documente
1.Parohia Comunei Cacaleţii de JosPlasa Cotmeana Găleşeşti Judeţul Argeş Nr. 51901 Decembrie 9
Raport[1] de starea morală şi materială a locuitorilor dependinţi de Sânta biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Cacaleţii de Jos[2]
Prea Cucernice Părinte Protoiereu,
Deşi nu s-a împlinit un an de când Dumnezeu prin sântul seu duh m-a chemat la sublimul serviciu dumnezeiesc ce unesce pe om cu Dumnezeu şi de când mi s-a încredinţat conducerea turmei celei cuvântătoare ce se grupează împrejurul sântei biserici parohii, dar cu toate acestea pot spune că prin ajutorul trimis din partea divinului creator s-au mai îmblânzit sufletele creştinilor, tot li s-a infiltrat mai mult ca altă dată respectul, supunerea şi ascultarea la cele religioase.

La venirea mea în această parohie o nepăsare de cele sânte agita multe din sufletele încredinţate mie şi ca consecinţă a acestui indeferentism religios era neducerea la biserică. În sufletele multor copii persoana preotului era desemnată cu colori urâte de către părinţi şi representată ca ceva de care trebuie să se teamă. Această teamă a copiilor de preot am întâlnit-o consecvent când ocasiea mă făcea a mă întâlni cu ei şi mângâindu-i şi dându-le şi câte ceva şi cu chipul acesta i-am făcut ca orşi pe unde mă întâlnesc să se apropie de mine şi să-mi sărute mâna şi acesta ca semn de supunere şi de dragoste ce o au către mine.

De asemenea, prin sfaturi, prin predici ocasionale însoţindu-le şi de fapte am făcut pe enoriaşi să vină cât mai mulţi la biserică şi i-am făcut ca în timpul când aud clopotul bisericei nici unul să nu mai fie în lucrare. Deşi se mai găsesc şi oi rătăcite, dar sper ca şi acestea se vor întoarce în turmă la păstorul cel bun.

Acestea sunt cele cu privire la starea lor morală şi socială. Cu privire la starea lor materială am de zis cele următoare. Majoritatea locuitorilor au pământul lor propriu şi cei ce nu au îndeajuns muncesc tot împrejurul comunei la cei cu proprietăţi mai mari. Muncesc în continuu şi au îndeajuns cele necesare pentru existenţa zilnică şi le mai şi prisosesc şi din acest prisos vânzându-l cumpără cele necesare în familie. Câţiva se ocupă şi cu creşterea albinelor, dar această cultură a albinelor se face tot după vechile metode. Alţii se ocupă cu creşterea vitelor ca: porci şi vaci şi acestea le vând în târguri. Activitate fiind în continuu în comună dispune pe oameni la moralitate şi-i depărtează de la viţiile ce resultă din neocupaţiune şi din trândăvire. De asemenea, igiena caselor este îmbucurătoare. Căci de când mi s-a încredinţat această turmă spre conducere am visitat de multe ori casele enoriaşilor şi acolo unde am văzut că există necurăţenii le-am dat sfaturi necesare ca să nu-şi găsească boala adăpost în locuinţele lor. La casuri de boala ce nu erau tocmai grave, le-am dat reţetele necesare ca mâncăruri uşoare, în caz de răceală ceaiuri şi cărămizi la picioare, cărămizi calde etc. şi farmacia comunală este cercetată adesea şi medicamentele ce se găsesc în ea întrebuinţate.

Aceste sfaturi le-am dat nu doar că mi-am luat asupra-mi însărcinarea unui doctor de plasă, dar am voit să fiu pe deplin mulţumit în sufletul meu că nu am ascuns nimic din ce mi s-a încredinţat din partea domnilor profesori ai Seminarului.

Aceasta este în scurt starea morală şi materială a locuitorilor din comuna Cacaleţii de Jos, judeţul Argeş.       
2.În adresa[3] nr. 6 din 9 decembrie 1901, preotul Marin  Petculescu scrie:
„Parohia poartă numele de Biserica parohie cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi este făcută din cărămidă. S-a terminat în anul 1866 şi este făcută de locuitori. Este singura biserică în această comună în care se oficiază serviciul divin. Biserica se găseşce în stare bună. Împrejurul acestei sânte biserici se grupează 187 familii cu 781 suflete şi sunt mai multe ca în anul trecut 5 familii, iar suflete 10. Afară de această biserică se mai găsesce în această comună în cătunul numit Gruiul Vechi, o cupolă de cimitir în forma bisericei. Este făcută din lemn şi este învălită şi tencuită  şi prin urmare e neterminată fiind rezugrăvită şi lipsindu-i din mobilier. Această cupolă în biserici după terminare va servi la slujba morţilor. La biserica parohie se găsesce la paroh pr. M. Petculescu absolvent al seminarului Central cu opt clase iar ca cântăreţi sunt Alexe Popescu şi Gheorghe P. Popescu, ambii cu experienţă în cântările bisericeşti, fără să fie vreunul absolvent al unei scole de cântăreţi.   Biserica n-are pământ. Conform art. 31 la această sântă biserică s-a înfiinţat pangarul şi lumânările le procurăm de la fabrica de lumânări a societăţii clerului din Argeş – „Frăţia”.
Parohia deţinea 5 ha teren agricol de la împroprietărirea din 1921 fiind folosit de preotul paroh şi cantori.  3.Proces-verbal din din 20.11.1927[4]
„Fondul parohial pe anul în curs în sumă de 6.000 lei nu s-a putut încasa sub motiv că membri adunării parohiale au avut plăţi multe de făcut cu noul local de şcoală. De asemenea, reparaţia la temelia bisericii nu s-a putut executa anul acesta, urmează ca imediat ce timpul se va împrimăvăra să se execute”. Tot în acelaşi an s-a discutat cu privire la învelitul capelei de la cimitir cu şiţă. Biserica zidită în 1866? a fost reparată de enoriaşi în anul 1906, a fost învelită cu şiţă în 1927, turla e învelită cu fier”.   
4.Biserica a cumpărat în rate două clopote de la Fabrica de Clopote „Oituz” deţinută de Gh. Dumitrescu  din Bucureşti fiind somată să le plătească urgent deoarece era restantă la plata ratelor. 

Arhivele Naționale - Argeș, Episcopia Argeș, d. 128/1929-1937, f.n.
5.10 mai 1936, Gruiu[5]
Preotul paroh arătă că parohia Gruiu a primit din partea Casei Pădurilor din Bucureşti material lemnos din pădurea Gorgan din Muşcel pentru construirea unei clopotniţe de biserică din nou:
„Zilele acestea primăria locală văd că se amestecă în afacerile epitropiceşti şi ale consiliului parohial angajând şi dulgheri care au şi început a fasona din material fără consimţământul nostru şi fără ca consiliul parohial să aibă cunoştinţa de un deviz de construcție cari socotesc că trebuie să fie aprobat şi de sfânta episcopie, ba şi mai mult, consiliul comunal a strâns cereale şi numerar de la mai mulţi enoriaşi, circa 1.000 lei fără registru chitanţier” şi solicita episcopului să dea ordin primăriei locale să nu se mai amestece la această lucrare. Episcopul a intervenit la prefectul judeţului pentru „a interveni la dl. primar respectiv să-şi atenueze  zelul de care dispune, lăsând pe cei în drept a lua pe cale ierarhică şi în mod solid”.
[1] Raport întocmit de preotul Marin Petculescu.
[2] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 24/1901-1902, f. 360.
[3] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 24/1901-1902, f. 358.
[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeșului, dosar 128/1929-1937, f.n.
[5] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeșului, dosar 128/1929-1937, f.n.

2. Personalul bisericii
1. Preot Marin Petculescu (n. 9 noiembrie 1879, comuna Ţuţuleşti, Argeş – d. 28 februarie 1954), înregistrat la starea civilă sub numele Marin Petcu în ziua de 11 noiembrie 1879, fiu al lui Petcu Ilie de 40 ani şi Petcu Nastasiea de 36 ani[1]. A fost numit  la biserica parohială Gruiu în anul 1901. S-a căsătorit cu Maria (d. octombrie 1952) și în 1930 aveau patru copii: Gheorghe (27 ani), Elena (24), Costantin (21) şi Ioana (16). Crucea de mormânt a preotului Marin Petculescu din cimitirul satului GruiuÎn 1930 erau cântăreți bisericești: Gheorghe Popescu, n. 1.05.1882, cântăreţ I, numit de la 01.07.1901, cu studii Şcoala de cântăreţi Piteşti, cu 4 copii: Neculae 22 ani, Inocenţiu 17 ani, Onoria 15 ani şi Victor 4 ani; Petre Georgescu, n. 17.01.1869, cântăreţ II, numit de la 01.01.1901, cu 4 copii: Maria 25 ani, Rada 20 ani , Zanfir 18 ani şi Victoria 16 ani.

2. Preot Marin D. Popescu (n. 09 octombrie 1911 – d.? ), a fost hirotonit la 26 martie 1939, încadrat la biserica parohială Gruiu la 1 octombrie 1939 și până în martie 1947 când este mutat la Parohia Ionești-Argeș. [2]. Preot la Parohia Gruiu între 1939-1947
3. Preot Leon Penteleiciuc, preot paroh la Parohia Ionești-Argeș a fost mutat la Parohia Gruiu în 1947[3]. Era în funcție și la sfârșitul anilor 50.


4. Preot Ion Bărănescu (n. 08 septembrie 1913 – d. 22 octombrie 1996), a fost hirotonit la 30 ianuarie 1935, duhovnic din anul 1938, încadrat la biserica parohială Gruiu la 1 aprilie 1966. S-a căsătorit cu Camelia (n. 1919 - d. 2000). Cântăreț în 1976 era Ilie C. Ana[4]. Mormântul preotului Ion Bărănescu din cimitirul satului Gruiu
5. Preot Ion Matei, preot paroh din anii 90 și în prezent.
 [1] Arhivele Naţionale – Argeş, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, comuna Ţuţuleşti, registrul nr. 22/1866-1882.
[2] Anuarul Eparhiei Argeșului pe anul 1934, Editura Consiliului Eparhial, Curtea de Argeș, 1934, p. 104.
[3] "Monitorul Oficial", partea I B, nr. 76 din 1 aprilie 1947, p. 2624.
[4] Eparhia Râmnicului și Argeșului, monografie, Râmnicu-Vâlcea, 1976, p. 439.  


15. Despre arhivarul-registrator de la 1900... - Jan 2, 2016 12:26:00 PM
Prefectura Județului Muscel, mai precis Serviciul Județean al Prefecturii Muscel (vezi foto mai jos) avea în decembrie 1900 șapte angajați (în afară de prefect): un secretar (Dimitrie Rizeanu), un șef de birou (Constantin I. Ghioculescu), un contabil (Alecsandru Rizeanu), doi copiști (Ion I. Ștefănescu și Alecsandru Popescu), un camerier (Gheorghe Pristavescu) și un registrator-arhivar (Niculae Georgescu care, atenție, ocupa acest post din septembrie 1893!).
Din păcate, nu am putut da un exemplu similar din fondul de arhivă Prefectura Județului Argeș întrucât o parte semnificativă din arhiva acestei instituții, cea anterioară anului 1918, a fost distrusă de trupele de ocupație în Primul Război Mondial.
SJAN Argeș, fond Prefectura Județului Muscel, dosar 54/1900-1901, f. 235.SJAN Argeș, fond Prefectura Județului Muscel, dosar 55/1900-1901, f. 11.
Revenind în prezent constatăm că Prefectura Județului Argeș, mai precis Instituția Prefectului Județul Argeș(!), care are o schemă de personal mult mai complexă decât a omoloagei sale de la 1900, nu mai are nevoie de umilul post de registrator-arhivar sau mai simplu arhivar (pentru cunoscători, mai există și meseria de arhivist, dar nu are rost să complicăm know-how-ul administrației românești). În schimb, are un "responsabil cu munca de arhivă", un șofer, care după ce trage pe dreapta, preferă să aprofundeze și problemele arhivei…
16. MARIA ORTANSA IONESCU (1901-1969) - Dec 27, 2015 9:21:00 PM
Maria Ortansa Ionescu (n. 6 august 1901, Pitești - d. 2 noiembrie 1969, București) a fost o mezzosoprană și profesoară de Canto.
A strâns și păstrat cu grijă multe fotografii și afișe ale aparițiilor artistice de-a lungul cariei sale, semnate adesea cu numele Maria Hortense Ionescu. În evidențele de stare civilă apare cu numele de botez Maria Ostanța, fiică a lui Grigore de profesie cojocar și Maria, locuitori din Pitești, Calea Craiovei, nr. 161.
A absolvit Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București în 1927.
A fost apropiată de scena piteșteană. În anul 1926 a fost prezentă pe scena Teatrului Comunal din Pitești (azi Teatrul "Al. Davila" Pitești) într-o audiție muzicală în folosul sinistraților neasigurați din Bacău (iunie 1926), într-un concert în care a interpretat rolul Madama Butterfly (Ciociosan) de G. Puccini (septembrie 1926) și în concertul de Crăciun cu colinde (18.12.1926).





În anul 1928 o regăsim pe scena piteșteană în două audiții muzicale coordonate de tenorul Alberto Della Pergola, profesor de Canto la Școala Superioară de Muzică și Artă Dramatică "Eg. Massini" din București și în programul Festivalului de Muzică Românească pentru comemorarea compozitorului Ciprian Porumbescu în opereta “Crai Nou”.















De asemenea, o regăsim în programul Festivalului Muzical al Cercului Studențesc Argeșean în aceiași operetă "Crai Nou" de Ciprian Porumbescu, în programele unor concerte religioase date sub auspiciile Ateneului Popular "Ionescu Gion" din Piteși de la Biserica Sf. Vineri (februarie 1929), cu ocazia Crăciunului și Anului Nou (decembrie 1933) etc.












În perioada 1925-1933 a fost soprană în Societatea Corală Română din București "Carmen" (fondată în 1901 de D.G. Kiriac, n. 1866 - d. 1928), condusă de directorul artistic I.D. Chirescu.




A fost admisă ca solistă a Operei Române din București, însă a renunțat în favoarea activității școlare și extra-școlare.
A condus cu multă dăruire activitatea corală la mai multe școli din București: Școala Primară de Fete nr. 25 "Mihail Kogălniceanu" (Bărbătescu Vechi), Școala Primară de Fete nr. 15 "Iancu Zalomit", Liceul Comercial de Fete (Str. Argeș, nr. 7), Școala Primară de Fete "Domnița Maria", Școala de Fete nr. 1 Popa-Rusu, Școala Primară de Fete nr. 32 (Str. Mașina de Pâine), Liceul "Grigore și Alexandrina Cantacuzino", Liceul Ortodox "Zoe Romniceanu" etc.Școala Complementară de Fete nr. 25 București (24 iunie 1925)
Școala Complementară de Fete nr. 25 București (fără dată)
Institutul Ortodox București curs primar clasele III și IV (10 iunie 1925)
Institutul Ortodox București curs primar clasele I și II (8 iunie 1925)
Școala primară de fete nr. 1 București (25 iunie 1925)
Școala primară de fete nr. 25 București (27 iunie 1925)Școala primară de fete nr. 15 București (24 iunie 1933)
A publicat lucrarea "Nașterea Domnului" în 5 tablouri înfățișând toate obiceiurile strămoșești de Crăciun (Tipografia Cooperativă "Litera Creștină", București, 1936).

E autoare a cântecului "La Moară", pe versuri de Rusalin Mureșan.


În aprilie 1934 se căsătorește, la Pitești, cu poetul Stelian Constantin Stelian (născut Stelian D. Constantin) de care divorțează în iunie 1936.
Maria Ortansa IonescuStelian Constantin Stelian


















 De curând a apărut cartea-jurnal semnată de Maria Ortansa Ionescu, Din viața mea, Editura Pro Universitaria, București, noiembrie 2015, 422 p.

  NOTA BENE:  

Fotografiile fac parte din arhiva personală a doamnei Florența Ionescu, originară din Pitești, strada Craiovei, fiică a lui Florea și Ecaterina Ionescu și au fost prezentate cu acordul domnului Marian (Mugurel) Ionescu din București, nepot al Mariei Ortansa Ionescu.
PREZENTAREA ARHIVEI


17. Planul moșiei Mioveni, proprietate a lui Robea Focănescu (1882) - Dec 8, 2015 7:39:00 PM
"Schița de plan a moșii MIOVENII foasta(!) a decedatului ROBEA FOCANESCU (decedat la 13.03.1874, n.m.) din Mioveni" Ing. Robescu Ridicat la 1882 August Scara 2 cm : 100 st.
Pe verso are următoarele informații:

1125/883
13 noiembrie 1889
Toma Bucșan (fost primar al comunei Mioveni, jud. Muscel, n.m.)
No. 113

© Arhivele Naţionale - Argeş, Colecţia Planuri și Schițe, nr. 287. 


Accesați fullscreen pe GigaPan
18. Destinul unui medic... - Nov 6, 2015 2:44:00 PM

Ștefania Bărbuceanu s-a născut la 16 februarie 1898, în București, mama fiind Dumitra Rădulescu de profesie menajeră în vârstă de 18 ani și tatăl ”natural”.
A absolvit Facultatea de Medicină din București și în aprilie 1925 obține titlul de doctor în medicină și chirurgie cu teza ”Frecvența diferitelor conjunctivite observate la consultațiunile Clinicei Oftalmologice din București”.

La 20 aprilie 1941, când era medic de Circumscripția Sanitară de la Nucet se căsătorește cu Eugen Bușilă în vârstă de 32 de ani care era notar al comunei Nucet din județul Dâmbovița. Căsătoria s-a consumat repede iar cei doi se despart în anul următor prin sentința de divorț din septembrie 1942 a Tribunalului Tighina.

În perioada în care a fost medic la Circumscripția sanitară rurală Abaclia din județul Tighina se recăsătorește și poartă numele de familie Derioiu. În anul 1941, pe când funcționa la această circumscripție sanitară a izbucnit o epidemie de tifos exantematic și se îmbolnăvește grav. După un timp, ca o consecință a tifosului, suferă o hemiplegie dreaptă, invaliditate contractată în timpul și datorită exercitării profesiei medicale. Din buletinul de metabolism bazal din 9 noiembrie 1944 rezultă că aceasta avea o înălțime de 1,56 m. și 60 kg.

A fost pensionată pentru caz de boală cu decizia nr. 107.628 din noiembrie 1945 a Casei Centrale de Pensii București, în baza procesului verbal din mai 1945 încheiat de Comisia Medicală Ilfov din cadrul Tribunalului Ilfov. Comisia a ținut cont de certificatul eliberat de prof. dr. N. Ionescu Sisești de la clinica neurologică de la Spitalul Colentina din București (3 aprilie 1945) care a consemnat că suferă de hemiplegie dreaptă cu afazie.

Nu se cunoaște contextul în care ajunge la Curtea de Argeș. În 1946, când se afla într-o stare gravă din punct de vedere al sănătății, îl împuternicește printr-o procură pe profesorul Mihail Vasiluță din Curtea de Argeș să-i ridice de la Administrația Financiară Sector I Galben București pensia cuvenită pentru perioada 1946-1947.

La 31 decembrie 1947, la ora 5 dimineața, Ștefania Bărbuceanu, se stinge din viață la Spitalul din Curtea de Argeș. Conducerea spitalului a solicitat în februarie 1948 un ajutor bănesc de la Casa Centrală de Pensii din București pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare întrucât Ștefania Bărbuceanu nu avea nicio rudă[1]…

Ștefania Bărbuceanu (1898-1947)Ștefania Bărbuceanu (1898-1947)



[1] Arhivele Naționale – Serviciul Județean Argeș, fond Spitalul Racovița, dosar 141/1946, f.n.
19. Un document rar, o pantahuză din 1928 - Aug 20, 2015 6:07:00 PM
Petre Cristocea (n. 1859)Pantahuză eliberată la 24 ianuarie 1928 de Primăria Comunei Dobreşti locuitorului Petre Cristocea din Dobreşti, în vârstă de 69 de ani.

Documentul este lipit pe carton rigid şi a fost identificat "într-un ochi de geam spart, la Biserica din Dobreşti". 

Petre Cristocea a fost străbunicul lui Spiridon Cristocea, fost director la Muzeul Judeţean Argeş până în 2015.

PANTAHÚZĂ, pantahuze, s. f. (Înv.) Listă de subscripție cu care se strâng bani pentru clădirea sau pentru repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. – Din ngr. pantahúsa. 


NOTA BENE: Acest document face parte din arhiva personală a domnului Spiridon Cristocea.

20. La Maglavit în 1935 - Aug 20, 2015 5:36:00 PM



În octombrie 1935 erau la mare căutare pelerinajele la Maglavit pentru a-l vedea pe viu pe Petrache Lupu (foto document). 
În schimb, acum sunt la mare căutare pelerinajele la mormântul lui Arsenie Boca de la Prislop. 
Nevoia de minuni e mare, indiferent de vremuri!
Arhivele Naţionale Argeş, fond Parohia Racoviţa



21. Câteva "Cărţi de hotărnicie" din Arhivele Naţionale Argeş - Jul 9, 2015 6:32:00 AM
1. Hotărnicia moşiei Budeasa Mare, cu trupurile Negovani sau Scheau şi Greceanca, proprietatea lui Gh.H. Theodorache, făcută de inginerul hotarnic Ion M. Râmniceanu în anul 1882. Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Argeş, Colecţia de Documente Istorice, pachet V/14.
2.Carte de hotărnicie a proprietăţii Găleşeşti (Argeş) a locuitorilor din acea comună după Legea Rurală din 1864, executată de C.I. Spiroiu în 1889. Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Argeş, Colecţia de Documente Istorice, pachet IX/14.  
3.Carte de hotărnicie a proprietăţii Vlăduţa-Căsăpoaia din comuna Ioneşti (Argeş) a lui Gheorghe Predescu, executată de C.I. Spiroiu în 1890. Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Argeş, Colecţia de Documente Istorice, pachet IX/15.   
4.Hotărnicia proprietăţii „Popeasca” a preotului Ion Muzicescu situată în comuna Mozăceni, plasa Găleşeşti, judeţul Argeş executată de inginerul hotarnic maior C.I. Spiroiu la 24 şi 25 octombrie 1893. Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Argeş, Colecţia de Documente Istorice, pachet IX/27.



22. Fotografii de grup de la Liceul I.C. Brătianu din Piteşti - Mar 6, 2015 8:47:00 PM
1. O fotografie de grup cu elevii şi profesorul (probabil diriginte) de la Liceul I.C. Brătianu din Piteşti

În rândul trei, în picioare, se află Florea Ionescu (al patrulea, de la stânga)

Circa 1918-1920  
2. O fotografie de grup cu absolvenţii şi profesorii de la Liceul I.C. Brătianu din Piteşti
În rândul 2, în extrema stângă, se află Florea Ionescu. 
Promoţia 1925-1926 ?
Cei care pot contribui cu informaţii referitoare la identificarea persoanelor din aceste fotografii sunt rugaţi să lase un comentariu la această postare! 
NOTA BENE: 

Fotografiile fac parte din arhiva personală a doamnei Florența Ionescu, originară din Pitești, strada Craiovei, fiică a lui Florea și Ecaterina Ionescu și au fost prezentate cu acordul domnului Marian (Mugurel) Ionescu din București, nepot al Mariei Ortansa Ionescu.
23. Eugen Ionescu la Curtea de Argeş - Jan 28, 2015 7:46:00 PM
Scriitorul şi dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu a fost pentru o perioadă scurtă de timp profesor de Limba Franceză la Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş. Scurta perioadă de profesorat a acestuia la Curtea de Argeş se poate reconstitui pe baza documentelor istorice aflate în fondul de arhivă al Seminarului Teologic din Curtea de Argeş păstrat la Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Argeş.

În aceste documentele de arhivă a rămas consemnat că Eugen Ionescu, născut în anul 1909, a terminat în 1928 Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti cu Diplomă de Bacalaureat şi a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1932, cu Diploma de Licenţă nr. 18.399. A susţinut examenul de capacitate în 1935 la Bucureşti, iar ulterior a fost numit profesor de Limba Franceză la Gimnaziul Mixt din Cernavodă[1].

Ministerul Instrucţiunii prin Serviciul de Învăţământ Bucureşti i-a aprobat solicitarea de transfer de la Cernavodă la Seminarul de la Curtea de Argeş începând cu 1 septembrie 1935, unde a fost numit profesor titular provizoriu la catedra de Limba Franceză[2].

În anul şcolar 1936-1937, acesta a predat Limba Franceză la clasele: I , a II-a, a III-a câte 3 ore la fiecare şi la clasele: a V-a, a VII-a, a VIII-a câte 2 ore la fiecare, în total 15 ore pe săptămână. Din lisa nominală a personalului didactic de la Seminar de la 1 aprilie 1936 reiese că profesorul Eugen Ionescu era căsătorit (am putea spune, „proaspăt căsătorit” în 1936 cu Rodica Burileanu, născută la 9 decembrie 1910, de profesie avocat, fiica lui Mihail Burileanu, director al ziarului „Ordinea”[3]), fără copii, avea gradul militar de caporal T.R., contingentul 1934, arma Infanterie din cadrul Regimentului 3 Olt – Slatina şi era încadrat în mod efectiv în învăţământ de 1 an şi 7 luni[4].

La 29 octombrie 1936, inspectorul general Al. Batist din cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice a inspectat activitatea didactică a profesorului titular-provizoriu Eugen Ionescu la ora de Limba Franceză de la clasa a IV-a şi a consemnat în scris astfel: „S-a examinat lecţia «La région de la Saône».Examinarea a fost făcută prin întrebări puse în limba franceză şi constat că în scurt timp d-sa a obişnuit pe elevi să întreţină o uşoară conversaţie în limba franceză. S-a dat ca lecţie nouă «La région des Alpes». Şi la explicaţie dl. profesor procedează metodic, folosindu-se în colaborarea clasei. Lecţia ar fi fost şi mai uşor propusă dacă şcoala ar dispune de o hartă a Franţei. Dl. profesor pronunţă frumos şi desigur că în clasele inferioare (I şi II) va izbuti ca să facă şi pe elevi să pronunţe mai corect şi altfel decât pronunţă cei din clasa IV”[5].

Activitatea sa didactică la Curtea de Argeş a fost însă de scurtă durată şi instabilă. În perioada 1 septembrie – 10 decembrie 1936, profesorul Eugen Ionescu acumulase cele mai multe absenţe de la catedră totalizând un număr de 49 de absenţe, din care 45 erau „motivate” cu ordinele nr. 53.263 şi 62.279 din 1936, iar 4 absenţe erau nemotivate şi fără cerere de concediu. Din cele 49 de absenţe, 38 au fost suplinite de alţi profesori, iar 11 au rămas nesuplinite. Absenţele repetate de la catedră din anul 1936 au fost consemnate la: 29 septembrie, 6,7,10 octombrie, între 3 – 13 noiembrie 1936 şi au fost motivate parţial printr-un „concediu de boală”[6]. În această perioadă, la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş mai erau şi alţi profesori în această situaţie, a căror activitate didactică era suplinită în mod constant de alţi profesori, aşa cum era cazul profesorului de Istorie, proaspăt absolvent de doctorat în străinătate, Mihai Berza după cum reiese din statele de plată ale personalului didactic din perioada 1937-1938.

În februarie 1937, Ministerul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor cu ordinul 24.642 a aprobat numirea profesorului Eugen Ionescu, cu titlu provizoriu, la catedra de Limba Franceză de la Seminarul Central din Bucureşti, catedră care devenise vacantă prin decesul profesorului şi scriitorului Anton Holban (decedat în ianuarie 1937), iar orele de Limba Franceză de la Seminarului Teologic de la Curtea de Argeş urmau să fie suplinite de profesorul Gh. Murgioiu[7].

În acelaşi an, prin ordinul ministrului nr. 138.970 din septembrie 1937 înaintat Seminarului Teologic de la Curtea de Argeş, profesorul Eugen Ionescu a fost delegat într-o „funcţiune administrativă” din Ministerul Instrucţiunii – fără alte menţiuni despre funcţia ocupată – şi urma „să primească din învăţământ 20% din salariu, pe tot timpul cât va funcţiona în Minister fiind considerat în concediu din oficiu de la catedră” pentru anul şcolar 1937-1938, conform art. 173 din Legea de organizare[8].

De-a lungul anilor şcolari 1937-1938 şi 1938-1939, profesorul Eugen Ionescu a fost trecut în continuare în schema de încadrarea sau în statele de plată salariilor de la Seminarul din Curtea de Argeş, deşi catedra de Limba Franceză era suplinită de alţi profesori. Pentru perioada septembrie – noiembrie 1937, suma de lei 2.730 cuvenită conform statelor de plată profesorului Eugen Ionescu, a fost depusă la Administraţia Financiară Argeş, iar pentru luna decembrie 1937, suma de 1.028 lei a fost depusă tot la Administraţia Financiară Argeş ca reţinere pentru Casa Corpului Didactic[9].

În mod practic, Eugen Ionescu a avut o activitatea didactică de scurtă durată şi intermitentă în perioada septembrie 1935 – februarie 1937 când a funcţionat în mod oficial ca profesor de Limba Franceză la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş, însă a fost o apariţie fulgurantă rămasă în amintirea absolvenţilor…

Note:

[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş, dosar 690/1937, f. 254.

[2] Ibidem, dosar 677/1936 f. 218.

[3]http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/personalitati_in_vizor/Eugen%20Ionescu.pdf, 2014.

[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş, dosar 690/1937, f. 323; 677/1936 f. 206.

[5] Ibidem, registru nr. 803/1921-1938, f. 81, 82v.

[6] Ibidem, dosar 677/1936, f. 232; 690/1937, f. 5; 680/1936, f. 110v.

[7] Ibidem, dosar 687/1937, f. 26; 687/1937, f. 18.

[8] Ibidem, dosar 687/1937, f. 160, 252, 254, 284.

[9] Ibidem, dosar 699/1937, f. 1.557; 687/1937, f. 1.558.
Placa memorială inaugurată în decembrie 2014 la Curtea de Argeş

24. Rugăciuni pentru Ştefan cel Mare - Jan 20, 2015 5:17:00 PM
Cultul Bisericii Ortodoxe Române pentru personalitatea lui Ştefan cel Mare (şi Sfânt) are rădăcini adânci în trecut. Am redat mai jos o circulară care datează din vremea Regelui Carol I, identificată în arhiva unei şcoli din Argeş, cu titlul: "Rugăciuni cari sunt a se citi la pomenirea lui Ştefan cel Mare şi a oştenilor lui la 2 şi 4 iulie 1904. (Admise de Sf. Sinod în şedinţa sa din 14 mai 1904)". De asemenea, e remarcabil şi "Pomelnicul lui Ştefan cel Mare, al neamului şi al boierilor lui".






25. Lista primarilor oraşului Piteşti (1886-1941) - Jun 3, 2014 6:08:00 PM





Arhivele Naţionale - Argeş, fond Primăria Piteşti, dosar 51/1942, f. 1-3.