Mi se bate obrazul în ultima vreme:
bă, nu mai scrii şi tu nimic? intru pe blog la tine şi văd acelaşi articol de două saptămâni, nu-mi mai apare nimic in reader etc.
no hai să lămuresc pe toata lumea care stă cu ochii pe blogul meu: m-am mutat. Noua adresa: http://lucicx.com.
Am spus asta doar ca să îi fac pe plac şi să pară că nu mă gândesc la ea. De fapt eram total aerian şi complet dezorientat. Mergeam pe stradă ca un robot telecomandat. Tot drumul până la iaz l-am făcut mergând cu capul în pământ şi răspunzându-i la întrebări cu răspunsuri monosilabice, rar bisilabice, abia articulate.
Am ajuns până la urmă. Şi starea în care m-am aflat pe drum s-a transformat rapid în extaz. Cea mai mare aglomeraţie de costume de baie sexy purtate de fete super-fierbinţi se afla acum în faţa mea. Puteam considera că e raiul pe Pământ. Dar nu prea aveam tupeu să mă bag în seamă.
„Frate, mor aici. Ce mă fac? Astea’s super tari! Ce şanse am să se uite la mine?” Mai cunoşteam dintre ele, dar totuşi… era ceva ce mă reţinea. La Rebeca m-am dus cu fluturi în stomac, la astea trebuia să fiu mai tupeist că altfel eram mirosit de la distanţă şi, de obicei, fetele nu se feresc să facă tot felul de catalogări gen: „fraierul ăla care se uită la mine că boul la poarta nouă”. Nu voiam să par astfel şi decât să mă fac de râs din cauză că nu ştiam să agăţ, mai bine mă abţineam. Am făcut asta până în momentul în care am observat că o fată, blondă şi cu ochi albaştri, mă fixează cu privirea. Privind-o atent nu am putut să nu observ că are un corp bine conturat şi o faţă superb de senină. Avea ceva diferit faţă de celelalte. Părea că nu îi pasă de ce se întâmplă în jurul ei, mai pe scurt: era la fel de aeriană ca şi mine.
Apropiindu-mă de ea, îmi gândeam frazele.
- Bună. Am observat că mă priveşti cam insistent.
- Poate… nu e voie?
- Eu ştiu? Cert este că m-am gândit să-ţi urmez exemplul şi… Read the rest of this entry »
Cei care îmi citesc blogul de mai demult ştiu că într-un timp mă apucasem să public câte o bucată din sf-ul la care lucram. Şi ce dezamăgiţi au fost unii când au aflat că m-am oprit (??). Prin urmare anunţ că am terminat ceea ce începusem. Şi l-am expediat pe drumul spre editor. Uraţi-mi baftă. Vă dau linkul dacă o să fie publicat şi promit că o să scriu în continuare. 
Adică tre` să le mulţumesc celor care au venit cu tot felul de urări de bine ieri (urări care mai de care mai emoţionante).
astfel le mulţumesc tuturor celor din lista de mai jos…
Amalia (colega de liceu) – via messenger
Ionut (mai încape loc şi de prezentări?) – via messenger, telefon şi probabil am fi băut şi o bere dacă am fi fost mai aproape
Bogdan (colegul din generală) – via telefon
Alexandra (colega de liceu 
) – via telefon
Nicoleta (amica) – via facebook, messenger
Andrada (colega de an, prietenă and stuff ) – via messenger
Irina (ex…, şi acum prietenă) – via messenger
Neamtu` (p-ăsta îl ştie toată lumea, da?) – via twitter
AlexT (amic)- via twiter
Iulia (e he he) – via twitter
Magda (colegă de liceu, prietenă) – via telefon şi pupăceli
Corina (colegă de liceu, prietenă) – via telefon şi pupăceli
Alexandra (aka Fitzylv) – via twitter
şi celor care ar fi vrut să spună ceva dar nu au putut din varii motive, urându-le la rândul meu o viaţă plină de împliniri.
LE: se pare că din neatenţie i-am sărit pe Andrei Dumbravă, Lavinia Biberi, Cipoc, Achilianu, Dănutza Damache, Irina şi cei de la găzduiresite.ro. Le mulţumesc de asemenea:D
aş putea spune că e aşa
sau aşa:
când eram mai mic, când auzeam că persoana din faţa mea îşi spune vârsta începând cu douăzeci… eram impresionat. Respectiva persoană îmi apărea ca fiind un nene/ o tanti. Vârsta asta îmi inspira maturitate (atât cât puteam să înţeleg din maturitate pe vremea aia). Oare acum, când imi spun şi eu vârsta (pe bună dreptate) începând cu douăzeci… (şi mă opresc) sunt şi eu văzut la fel? Reuşesc să fac faţă aşteptărilor pe care le au ceilalţi de la mine aşa cum ar trebui? Stârnesc acelaşi sentiment pe care mi-l stârneau alţii mie? Pentru că eu nu simt că sunt cu mult mai diferit decât eram anul trecut pe vremea asta. Şi dacă atunci spuneam 20 ca să par mai mare acum îmi pare rău că nu mai pot spune …sprezece (sau ‘şpe) fără să mint. Sunt tot un copil. Unul al cărui buletin arată (de câteva zile) că a mai crescut cu un an…
va urma
later edit: sau aşa:
M-am trezit dimineaţă cu un sentiment ciudat, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Timpul parcă s-a oprit în loc. Şi odată cu el m-am oprit şi eu, având însă în minte gândul că despărţirea asta nu era chiar o despărţire. Era probabil cauza unor toane, urmând să ne întâlnim şi ca eu să consider că a încercat să mă supună unei probe, să vadă cât de mult vreau să fiu cu ea.
Toate astea erau însă, doar speranţe deşarte. Mai devreme sau mai târziu trebuia să mă împac cu ideea că mi-a dat papucii cu ochii închişi, că nu a fost vina mea pentru asta şi că nu mai puteam face nimic să fim amândoi. Asta e viaţa. Capul sus, mergem înainte.
Nu m-am ridicat din pat vreo două zile. Adică până s-a întors DubluD. Duminică seara. Întoarcerea lui a însemnat pentru mine un motiv să chefuim. Ne-am întâlnit direct în discotecă din cauza faptului că a venit în sat la o oră cam târzie. Ehh, ce mai contează o oră-două? Am reluat ideea pe care o „elaborasem” amândoi marţi, punându-ne pe chefuit. Şi a ţinut cheful două zile şi trei nopţi. Glumeam. A ţinut până dimineaţă la 4. A fost o seară pe cinste.
Săptămâna am început-o cu stângul. După un chef care m-a făcut să uit de lume, DubluD m-a luat la întrebări. Cred că nici la poliţie nu aş fi fost interogat în modul în care el a făcut-o. Read the rest of this entry »
După cum spuneam şi pe twitter, în curând blogul meu va fi pe host dedicat şi domeniu propriu. Până la activare m-am gândit să configurez deja cPanelul (dacă tot am acces la el) astfel încât la inaugurare noul blog să fie complet funcţional. Şi vreau pluginuri care trebuiesc/sunt trendy pe un blog. Şi de lene să nu le caut pe google, vreau să strâng cât mai multe în acelaşi loc.
până acum am cam aşa:
Akismet (antispam)
All in one SEO pack (optimizare pentru motoarele de căutare)
Contact form (crează o pagină cu formular de contact)
rss-footer (semnătură în subsolul articolului transmis prin RSS)
wp-ajax edit comments (permite editarea ulterioară de către un cititor a propriului comentariu postat greşit sau incomplet)
subscribe to comments (numele spune tot)
pentru alte idei vă rog lăsaţi un comentariu cu numele pluginului, un link de descărcare şi eventual o mică descriere.
citeste-o până la capăt chiar dacă ţi se pare plictisitoare sau lipsită de importanţă
Un somer merge sa se angajeze la Microsoft ca om de servicu. Managerul de acolo il supune unui test de aptitudini: spalatul podelelor, spalatul geamurilor etc. Dupa test ii spune:
- Vei avea un salariu de 30 $ pe zi. Lasa-mi adresa de e-mail ca sa-ti trimit formularul sa il completezi si sa-ti spun unde si cand sa vii in prima zi la lucru.
Somerul recunoaste cinstit ca nu are nici calculator, nici adresa de e-mail.
- Atunci inseamna ca tu virtual nu existi si deci nu te pot angaja la Microsoft`, ii spune managerul.
Uimit, omul pleaca si nestiind ce altceva ar putea face, cu ultimii 10 $ din buzunar cumpara o lada cu 10 kg de rosii de la supermarket, pe care, in doua ore, le revinde cu profit de 100%. Repetand procedeul de mai multe ori in ziua aceea ajunge seara cu aproape 100 $ mai mult decat avea dimineata. Asa a realizat ca putea sa traiasca vanzand rosii. Sculandu-se dimineata devreme si culcandu-se noaptea tarziu omul nostru a realizat un profit bun in scurt timp. Apoi si-a cumparat o masina pentru transportul rosiilor, iar la sfarsitul primului an a avut un intreg parc de camioane si o multime de angajati dintre somerii ca si el, toti vanzand rosii. Era momentul ca gandindu-se la viitorul sotiei si al copiilor sa faca o asigurare pe viata. A telefonat deci unei companii de asigurari si a ales o asigurare foarte scumpa, care sa reflecte noua lui situatie de milionar. La sfarsitul convorbirii, persoana cu asigurarea i-a cerut adresa de e-mail pentru a-i trimite documentatia. Cand omul nostru a spus ca nu are asa ceva, persoana de la compania de asigurari a fost uimita:
- Cum ai reusit atunci sa faci o asemenea avere fara internet, e-mail si e-commerce? Imagineaza-ti unde ai fi fost acum daca ai fi fost conectat de la inceput.
Milionarul rosiilor a raspuns prompt:
- Imi imaginez. As fi fost om de serviciu la Microsoft.
Morala :
1) Internetul, e-mail si e-commerce-ul nu trebuie sa ne conduca in viata.
2) Fa-ti un e-mail daca vrei sa fii om de serviciu la Microsoft.
3) Daca nu ai e-mail, dar muncesti din greu, inca poti deveni milionar.
4) Presupunand ca citesti aceasta povestire prin intermediul e-mailului sau internetului esti tot mai aproape de a deveni om de serviciu si tot mai departe de a deveni milionar.
Leapşă mă. de la somnulescu preluată:
Principala trăsătură a caracterului meu: Spun ce vreau, când vreau.
Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Loialitatea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: Sinceritatea
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: faptul că îmi suportă glumele de prost gust pe care le fac uneori (asta după sinceritate şi loialitate:D)
Principalul meu defect: Uof… greu greu. Nu ştiu, poate comoditatea?
Ocupaţia mea preferată: statul. nu statul ca instituţie, statul în faţa calculatorului
Visul meu de fericire: ea…
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: să nu îmi găsesc locul
Ce-aţi vrea să fiţi? “ăla mare”
Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Deocamdată e bine aici.
Culoarea preferată: Culorile preferate: albastru, roşu, negru, alb. Depinde pe ce sunt puse.
Floarea preferată: laleaua neagră
Pasărea preferată: Găina (e hrănitoare frate)
Prozatorii mei preferaţi: Jules Verne, Isaac Asimov, Swen Hassel…
Poeţii mei preferaţi: poeţi?? 
Eroul meu preferat: Hercule
Eroina mea preferată: Cleopatra
Compozitorii preferaţi: Strauss tatăl
Pictorii preferaţi: Nicolae Grigorescu
Eroii din viaţa reală: există aşa ceva? (eroi reali mă)
Eroinele din istorie:
Bautura şi mâncarea preferate: Pinot Noir, Muscat Ottonel
Numele preferat: Rebecca
Ce detest cel mai mult: Minciuna
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: personajele din psd-ul post-comunist
Darul natural pe care-aş vrea să-l am: să citesc o parte din gândurile oamenilor 
Cum aş vrea să mor: fericit că am lăsat ceva în urmă
Starea de spirit actuală: ???
Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: nici una
Deviza mea: vreau detalii, sau Viata-i scurta. Daca n-o putem lungi, hai sa o facem lata! Read the rest of this entry »
Spuneam în urmă cu ceva vreme că o să postez câte un post de fiecare dată când e ziua cuiva drag mie. Azi nu fac excepţie, e rândul Oanei. Şi pentru toate clipele cu emoţii pentru examene, emoţii de mediu nou, frică de dragoste, nervi din acelaşi motiv (şi altele asemenea)… LA MULŢI ANI (fără repetarea ăstora).
Lucian